Poezie

Una din noi

1 min lectură·28 martie 2011

Mediu

A început într-o noapte de iarnă,

nu foarte demult,

când piciorul mi-a alunecat pe gheața subțire din fața patului,

dintr-un labirint în alt labirint

și apoi în altul, din nou și din nou

până în lumile celor două răsărituri ale sorilor verzi - fiecare pentru un ochi,

în care întunericul nu e altceva decât laba unui motan tărcat

care își așterne pernuța pe pleoapa ta

ca să nu vezi cum trupul ți se prelinge prin podele

și se transformă în aurore și ploi de curcubee

pentru cine e bucuros cu un acoperiș lipsă deasupra capului

Din căutarea unei mame

am ajuns sub așternituri cu valuri de ceață și mătase în văi de cenușă

în care mă ascund în pielea iubitului meu

să te privesc față în față

- o panteră albă -

pe care încalec să fugărim lunile și sorii

până când mama cea neagră,

din pumnii pe care îi ține încrucișați la spate

va hotărî să nască pe una din noi

- o muritoare care dansează cuvintele pe o inimă de hârtie

ori o zeiță mută proorocind în desenele porilor ei

002.196

Miruna Gavriliu. “Una din noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miruna-gavriliu/poezie/13976094/una-din-noi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.