Poezie
Miruna Laura Gavaz mănâncă din pădure praz
1 min lectură·
Mediu
îmi simt teatrul cum respiră
sunt o Lizuca avortată din ecran
pe marele ecran al vieții.
înseamnă că exist (?)
pe ce frecvență pe ce undă unde sunt
mă unde sunt
și m-am pierdut la loc.
Cum totul piere totul se termină
într-un moment de fum.
Vreodată de m-aș înțelege
m-aș picta sub un porumbel călărindu-l
în hățuri
am decapitat până și pacea.
001219
0