Poezie

Om

(pentru Cezara)

1 min lectură·22 februarie 2015

Mediu

Cochet fumai ca o eclipsă,

iar oamenii din juru-ți inhalau

fâșiile de nicotină de pe aripi;

Știi ce vedeau?

Exact ce văd și eu în tine:

TRÃIRE.

Tărie azi și-n veci, chiar miliarde,

scoase din mușchi ce ieri erau cocon;

„Să devii fluture“, ziceai, „e-ntr-adevăr o realizare,

să-mi fiu o aparență trecătoare nu-mi permit!“,

așa că singură te-ai desfăcut, pasăre Phoenix,

de capul tău, ca pe-un cadou.

Nici n-ai avut nevoie de cenușă.

Foc: ni te-ai declanșat.

Și mori și arzi și cazi și când te stingi,

renaști,

că știi că moartea nu-i de tine,

doar un mormânt de litere scurile...

Senin am spus?

Hai, mai dansează!

Mai sari din geană-n inimi și culori,

artist, erou, femeie ești și viață,

dar reușești ce restul eșuează:

să fii om.

001.075

Miruna Gavaz. “Om.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miruna-gavaz/poezie/14066089/om

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.