Poezie
Tristesse
1 min lectură·
Mediu
Omul necopt ca dorul se scufundă
în răni adânci, în lupte și nelupte.
Am doruri crunte, crunte și mărunte,
am doruri multe, mamă, multe.
Și mă ascund ca proasta-n ele,
mă țin de ele să nu mă despoaie,
am doruri multe, crunte și mărunte,
am doruri multe, mamă, multe,
am doruri multe, mamă și mi-e frică
de rămân fără ele, rămân mut,
și dezbrăcată, friptă și necoaptă
cu doru-n brațe și cu frica-n glandă
rămân ideea fără început.
001028
0