Fenomenul și banalul

Aveau fețe cedate de-adevăr și trei picioare în congelator, de pui și Coca Cola rece ca cadavrul și nu știau ce-i bine și ce-i rău. Stăteau cu strugurii în gură și zburau din baie-n dormitor și înapoi: se zgâriau, se enervau, se dezgoleau și nu știau ce-i ce și ce de ce. Unu'-are ochi de leu și nas de leu și altul are un nas de Cezar și ochii albaștrii dar unul este altul cu ochi aprigi iar altul blablabla nu-mi pasă Am mușcat din strugure cumplit de normal și am simțit pe limbă doar o cută. Am scos boaba de strugure și m-am uitat: era putredă. Acum încerc să-mi amintesc: a fost sentimentul pe care l-am avut, putred chiar de la-nceput? Sau am simțit doar linia din boabă? Linia, fenomen rar și ciudat în boabă, l-am găsit straniu. Oare straniu s-a transformat treptat în putred? Oare a fost frumos de la-nceput? Eu n-o să știu și n-am știut, dar sper să știu în vreo doi ani.