curtea era pe jumătate pietruită.
într-o parte gard, în ochii mei trandafiri,
deasupra ne acoperea vița-de-vie,
mama râdea.
păru-i era tocit și nepieptănat,
picioarele îngroșate,
își rodea
*
Vreau să fiu mic
Cu drepturi depline
Cel mai rău și cel mai rău
Este să fii om mare
**
Tușim
Puțim
Năpârlim
Și mai și:
Muncim
***
Hai să emigrăm în Yoknapatawpha
Realitatea ei este un orășel
Are făbricuțe și o mulțime de turiști
De atâta fum arareori se vede cerul.
Pe strada dinspre margine sunt două case identice
Una galbena și una roșie
Iar la etajul
Mi se rupe
Ca nu esti ca mine
Ca taci atunci cand imi vine sa urlu
Ca batanetea pentru tine
miroase a implinire
Ca viata o traiesti
ingropat pana la pamant in nisip
Ca te obosesc si te
Între două lumi a zburat
O pasăre
Aripa ei a tăiat
Apusul și Răsăritul
Tu nu mai știi astăzi
Nici măcar nu-ți poți
Închipui ce a rămas
Mai puțin decât o senzație
Simplul freamăt la
M