Poezie
Coșmar
1 min lectură·
Mediu
Mă tem de monstrul ce-l hrănești.
Cumplit mă tem c-ai să-l trezești,
Il ți pe post de suflet și îl crești
Arareori zâmbești, iubești să mă detești.
Mă tem de gura ta, ai vorba grea iar inima ți-e rea.
Mă tem de mușcătura sufletului sterp,
Veninul tău îi mult prea rău, nu-i drept!
Mă arzi puțin câte puțin, de ce nu mă deștept?
Teribil ceas când te-am iubit, de ce nu am fugit?
Deși mă tem de umbra ta, și-ncerc mereu să te alung din vis
Zâmbesc, când mă gândesc c-am să te uit de mă trezesc,
Ești doar un biet coșmar,
Te părăsesc!
002619
0