Poezii

bucăți vechi de hârtie foșnesc pe câte un ghem de praf ascunse în crăpăturile scării vechi ce duce în podul tău... pașii mei călcând pe lemnul vechi lasă în urma lor un cântec ce alții l-ar numi

Îmi plimb lalelele pe staniolul vid al lui Undrea care mi-a adus corcodușii în floare și i-a așezat la picioarele troienelor. Lalelele mi-au scăpat din lesă și îmi aleargă câmpurile incandescente ca

Lalelele îmi sunt strivite în nisip de glas muribund de femeie, și ecoul lui sfarmă răceala zidurilor, Crapă cu podul palmei inelul ce se juca de-a mirii. Sub podul din umbră mi le-alungă în brațe

Dă Doamne cântec, Tonul să-l dea văile, Iar munții așezați pentru vocea a doua cu vuiet puternic să ne-apropie. Greierii, cântăreți așezați strategic pentru a sluji Cerului să facă din

Eșarfă în dans vor fi mâinile noastre Și ecoul lor va avea miros de lalea. Eșarfă verde, eșarfă aromată Ne leagă diminețile și ne întoarce în somn fața spre lumină. Ne adună, Ne înalță, Ne

Sa stau la umbra mărului imi place, Dulce se face rodul lui în gura mea... Dar si când confunzi cu pelin mierea, Tu stai și m-aștepți pitit după perdea Și-atunci te descopăr și pe tine sub