sa stau la umbra marului...

Sa stau la umbra mărului imi place,

Dulce se face rodul lui în gura mea...

Dar si când confunzi cu pelin mierea,

Tu stai și m-aștepți pitit după perdea

Și-atunci te descopăr și pe tine sub măr

Scoțând la plimbare prin rouă dulce

Lalelele care ți-au inspirat sărate dimineți.

Dar ar fi prea mare truda ta si prea multă cererea mea...

Așa că mă ții de mână printre lalele

Și dăm la o parte bucata de perdea

Ca să ne testăm în zbor libertatea.

Până și ea este crudă și se cere mereu adăpată

Dar nu-mi dai drumul din mână

Și lalelele ne plouă drum sub pași ca să avem drept libertate închisoarea îmbrățișării eterne.