Esarfa

Eșarfă în dans vor fi mâinile noastre

Și ecoul lor va avea miros de lalea.

Eșarfă verde, eșarfă aromată

Ne leagă diminețile și ne întoarce în somn fața spre lumină.

Ne adună,

Ne înalță,

Ne crește

Și ne strecoară prin pânză.

Ne prăfuiește în dansul ei colorat,

Aruncat dincolo de sunete,

Sub puntea propriului flaut bolnav,

În traista lui Dumnezeu.

Ne leagă de mâini cu flori de păpădie

Din văile presărate în cer pe coji de portocale.

Ne visează pe căi umbrite de gustul lalelelor.

Iar noi ne plimbăm de mână prin ploaie,

În parcul din spatele Universului.

Eșarfă în dans vom fi noi amândoi

Și cântecul va fi jurământul sub care vom dăinui.

Ne vom acoperi cu aroma ei și-i vom visa diminețile,

Ne vom intoarce pentru a-L sluji și ne va binecuvânta,

Vom primi gust de eșarfă și aroma de lalea ni se va impregna în piele.

Vom cunoaște glasul dimineții care ne va cânta melodii de leagăn în speranța că vom adormi uitați unul de celălalt...

Și va naufragia eșarfa pe care navigam împreună.