blestemul dragostei și al pământului

blestemat a fost ceasul în care ți-am scris pe fb că vreau să ne vedem la cafea să vorbim despre biografia coapselor mele și ce te-ar fi putut ține departe atât de departe încât să nu ajungi niciodată-ntre ele să nu fi ajuns niciodată să simt junghiul acela intercostal de câte ori îmi respirai aerul și-mi fumai țigările mă-ntrebam de ce dracului nu mai dai nici un semn doar eu știu ce dor mi-era de brațele tale când mă strângeau între stinghiile patului scârțîind auzeam viitorul sicriu cum apasă pe umerii tăi pe cap și pe gât îl duceai în spate ca pe-un copil