poem pentru adam & eva

ei sunt mereu importanți în timp ce ele doar orbitează în jurul cravatelor strângând dorințe și sugrumând așteptări e un fel de declarație de dragoste mușcatul mărului pentru adam pentru eva e din păcate un gest reflex întru ascunderea disperării de-a fi atât de neînsemnată pe lângă toți pomii cunoașterii Lui din care mereu cad frunze în golul dintre coapsele ude ca niște lacrimi împreunându-se mai devreme sau mai târziu conștiința decide cine pe cine pătrunde și câte semințe dau rod în grădina pasiunilor nu este loc decât pentru o singură evă și un singur adam restul suntem doar niște clone permise într-un spațiu mai mult sau mai puțin virtual acuplăm de șapte ori câte șapte