ultimul mitocan

m-ai invitat în oraș la cafea ai venit c-un aer macho și niște ochelari fermecători de soare aveai un ceas scump asortat cu o mașină ieftină plus extra-fițe în capul ușor grizonat te credeai irezistibil normal ca o cola zero din reclamele tv am cerut apă plată cu lămâie și gheață era caldură mare monșer & simțeam cum ți se scurge privirea în decolteul meu periculos de adânc mi-am aranjat grijulie bluza sperând ca asta să-ți distragă atenția vax tu continuai să-mi vorbești de undeva de la etajul zece despre niște chestiuni complicate de viață cu gesturile unui toreador de carton din benzile desenate știu nu contau diferențele dintre noi nici măcar vârsta nu era o problemă ci doar IQ-ul tău nu puteai înțelege nici mort de ce o femeie blondă ca mine ar vrea soț și copii când poate avea un bărbat ca tine pentru o lună sau două am zâmbit condescendent ca și cum m-aș fi considerat flatată de atenția unui gigolo nu peste mult timp expirat ce va rămâne pe veci în analele unor dame mai mult sau mai puțin literare desigur iubirea e doar o metaforă de care te eliberezi ca și cum ai da jos o pereche de pantaloni demodați domnule nu-mi va fi dor de pula dumitale nici dacă e precisă ca un ceas elvețian atunci când ne futem eu vreau garanție că n-ar intra nici o secundă într-alta