prima dată am făcut dragoste într-un spital de nebuni

prima dată am făcut dragoste într-un spital de nebuni era un fel de hotel belvedere mă îndrăgostisem ad-hoc de un student foarte tânăr cu o nevroză încă virgină eram timizi amândoi ca în filme zicea c-o să mă ia de nevastă și mergem la țară după ce-și termină studiile nu știu dacă le-a terminat-o vreodată cred doar că acest viitor inginer cu ochi căprui migdalați și păr ondulat mâini noduroase și mari nu știa cum să apuce un sân altfel decât să-l strivească sub greutatea propriilor lui îndoieli m-am spulberat într-o zi ca și cum nici n-aș fi fost virgina pe care-o iubise într-o noapte de mai pe patul sărac de cămin ne mișcam amândoi în sensul acelor de ceas intersectându-ne limbile cu pasiunea căutătorilor de comori un el dorado era fiece sărut ne ridica până la stele și-apoi ne prăbușeam pe saltea rupți de somn sau fericire nu știu dacă am avut sau nu vreun orgasm nu conta decât fuziunea aceea yin-yang mă inunda în bazin o caldură pe care n-o pot explica nici acum dar îmi aduc bine aminte că nu era sânge pe cearșafuri doar scrum îmi venea să urlu de durere că el nu crezuse nicio secundă că-i primul a doua zi am vrut să mă sinucid