poem cu pălărie

Nu te speria, n-am făcut o fixație, dar am (grație vajnicului nostru guvern, care m-a trimis forțat în concediu cu o săptămână înainte de vacanța școlară) puțin timp liber ca sa pot citi ce se postează pe agonia. Și nu mă opresc atât asupra textelor recomandate, cât asupra celorlalte. Oricum, mi-am propus să urmăresc o parte dintre autorii pe care i-am comentat.
Textul postat acum pare mai întremat decât cel anterior, e chiar amuzant (pentru cititor) pe ici, pe colo, povestea cu pălăria uitată îmi evocă și mie o chestie de mai demult...
Dar...Dar formula poemului în proză și minimalismul ăsta, cum i se spune (și cum îi spun eu însumi)...Textul îmi confirmă observația anterioară că postezi file dintr-un jurnal intim (poate fictiv!), epistole cu \"andrisant\" real sau imaginar...Ar fi mai bine pentru textele tale ca el să fie imaginar, ai fi mai liberă în ceea ce scrii.
Formula pentru care ai optat e de miză mică și are (ca și minciuna?) picioare scurte. Atuncă o privire peste textul vecinei tale de postare, Ela Victoria Luca, spre a vedea cât de mult vă seamănă textele.

Nu ma sperii, dimpotriva, apreciez intotdeauna feed-backul, dar... nu inteleg in ce consta \"minciuna\", chiar si tehnic vorbind, textul e unul cat se poate de \"onest\" (asta ca nu zic \"real\":)), construit voit inocent, chiar naiv, dar avand o miza sentimentala, aceea a unei femei care incepe prin a-si dori dragostea unui barbat si sfarseste prin a se multumi cu recuperarea propriei palarii care ajunge sa insemne pt ea mai mult decat...el:D
Am citit textul Elei (\"destinul\"), dar jur ca nu vad in ce consta \"asemanarea\", mi se par foarte diferite, zau.
Astept sa ma luminezi:)


Indatorata,
Eury

De vreme ce ne-am așezat la taclale (ceea ce înseamnă că afară e iarnă, în casă e cald și avem amândoi ceva timp), să discutăm. Mai ales că ai început să utilizezi singularul, ceea ce topește eventuala gheață dintre noi. Trecem peste paranteza cu minciuna, era, așa, o floricică de stil gratuită. Poate și nepotrivită. Textul tău și al Elei (căci despre ele era vorba) au subiecte diferite, dar sunt asemănătoare prin stil, prin tratare. Și printr-o anume lipsă de relief. De pregnanță. Sunt texte medii atât ca importanță a mesajului (ce cuvânt scorțos!), cât și ca expresivitate. De aceea spun că seamănă. Prin urmare, dacă există o soluție, aceea depinde de tine și constă într-o ridicare a ștachetei. A pretențiilor pe care le ai de la tine. Sigur, asta se poate sau nu se poate. Dar mie mi se pare că da. O să mai citesc câteva texte ale tale, mergând înapoi, și poate așa voi avea o imagine mai limpede a ceea ce scrii sau a ceea ce vrei să obții în scris.

Am inteles eu unde bati cu asemanarea aceea;), doar ca mi se pare ca eu si Ela \"minimalizam\" diferit, chiar daca APARENT la fel...
Adica e un alt tip de discurs, accentele se pun altfel, la mine pe epic, la ea pe psihologic sau asa am simtit eu la o prima citire.
As spune chiar ca textul ei e mai expresiv, mai liric:)
In fine, nu ma pricep eu grozav la termeni, dar as vrea sa cred ca stau bine cu \"perceptia\":D
Cum e cu lipsa de relief, inteleg si aici ma voi mai gandi:), vreau sa spun la \"pregnante\";))
Cred ca intre timp ai mai reusit sa citesti cate ceva din textele mele, sa-mi poti analiza \"vocea\", caci despre asta e vorba, nu?!
Cum tot e frig in seara asta si sunt nitel racita, m-am hotarat sa mai scriu ceva:)), poate se mai incalzeste agonia:P


Pe curand,
M.L.

Voi aștepta cu plăcere
să văd ce ți se va mai întâmpla!

Până una-alta, sunt încântat(și) de interesantul
dialog în care ai intrat cu comentatorii;
mai cu seamă îmi place schimbul de replici
cu Dl. Tudor Cristea.

Vezi ce mai scrii!
Mai sunt ceva brăduleți-drăguți
fără stea în vârfuri!

Să colinzi și să fii colindată!

Multumesc pt interesul aratat textelor mele:)
Imi dau seama ca esti un cititor fidel si ma voi stradui sa te pastrez asa;)
Cat despre \"dialogurile literare\", placerea e intotdeauna de partea mea:P


Feliz Navidad,
Eury