Da-mi cerule o zi
alba,
o zi in care lumina
sa tremure pe marginea
lucrurilor,
sa ocoleasca muchiile si
colturile,
sa alunece pe fetele
cubului care sunt.
Imi intorc pasii spre tine.
Pe marginea indoielii tes
Fire de asteptare.
In ochi iti port umbra
Si-n palme conturul.
Imi intorc cuvintele spre tine
Ca sa te pot impiedica
Sa ma uiti.
Imi amintesc si-acum umbrele serii
Patrunzand prin fereastra ingusta
Asezata oblic, intre podea si plafon,
Ca un ochi de pisica salbatica
Lucind mieros in asfintit.
Imi amintesc si parfumurile
Am vrut sa prind
CUVANTUL.
Ma taram cu ochii inchisi
Dupa el
Peste stanci prefacute-n
Cutite - oarbe taisuri!
Ma taram cautandu-l
Peste ape adanci - inegale abisuri!
Devenisem tot o
Mare
Privirea, da, sageata din ochiul rau
Ascunsa dibaci intre genele ude
Ea, da, ea te-a tradat, mincinoasa,
Albastrita de furie, cu fustele ridicate obscen.
Uita-te si acum la fel ca
Azi cineva mi-a calcat iar pe suflet
E a treia oara saptamna asta
Si e numai vina mea fiindca
Uneori, obosesc sa-l tot car dupa mine
Desi mi-am cumparat un rucsac nou
Confortabil destul
Ca
Am parasit drumul de piatra,
Pasul egal, linia dreapta,
Semafoarele,
Indicatoarele,
Orarele,
Calatorii cu autobuzul,
Cadenta,
Frecventa,
Intersectiile,
Toate semnele bizare
Vopsite
