Poezii

când muzica nu mai e muzică, iar drogul nu mai arde la fel, dependența se risipește, iar speranța moare, învinsă. petale sângerii de mac se scutură în vânt, tulpinile zvelte se scaldă în

Stele-n palme Suflete înfrigurate alunecă pe stradă, Cu trupuri ascunse în straturi grele de iarnă. Doar ochii, umezi și tăcuți, se zăresc sub falduri albe, În timp ce mâinile se bucură de

Visul rău s-a cuibărit în suflet, Dar îl goneam cu raze făurite din gânduri calde, Cu șoapte dulci și gesturi fragile. Lacrimi amare mi-au brăzdat obrajii. Le ascundeam sub zâmbete