mirea radu

interesant este ca \"drumul spre fericire\" ajunge sa puncteze cateva elemente concrete...lucru de remarcat atunci cand este vorba de o poezie cu tema mare & generala.
\"urmele pierdute,în timp s-au astupat\" e una din putinele formulari fericite pe care poemul le gaseste. Majoritatea versurilor sunt contorsionate, lucru care ar putea sa fie expresiv daca nu ar cadea in ridicol: \"Caci nu e cunoscuta a lui lungime\", \"Acesta, cu dragoste este pavat\" sunt cateva exemple de contorsiuni sintactice care ingreuneaza poemul.
Pe de alta parte, aceste efecte functioneaza ca niste \"mecanisme de poetizare\" care pot fi ironice, insa, daca vrei sa scrii poezie ar trebui sa spui lucruri destul de puternice incat sa nu aiba nevoie sa fie\"poetizate artificial

NU imi place sa cred ca un autor nu are ce spune. Si, in cele mai multe cazuri....fiecare om cu un pix in mana este autor. Textul de mai sus pune o problema ceva mai delicata...si daca autorul are ceva de spus si nu reuseste...se pierde in cateva procedee stilistice mai mult sau mai putin importane si nu apuca sa spuna decat foarte putin?
Se poate spune ca in prima strofa lucrurile sunt expuse cinstit. UN sonet...italian doar prin forma, pentru ca lucrurile scrise se apropie mai repede de Joachim du Bellay sau alti poeti grupati in pleiada.
Una din rigorile sonetului este si armonia versului. Este tare greu sa mai scri azi sonet fara sa fii ironic.
risti sa pici in fraze ridicole de genul \"Cînd înșivă pe înșivă mințiți/Cu suflete - o palizi eremiți! /Arzînd în voi nici cît un bob de linte?\"
Si folosirea unei alaturari de tipul vot-clepsidra au efect absolut jenant. Sonetul a evoluat chiar si in limba romana, chiar daca nu se crede asta in general. Ajunge sa vorbim doar despre Mihai Codrean, Voiculescu si in directia ironic perfecta Serban Foarta, Romulus Vultescu etc.
Altfel, intentia identificarii cu personajul negativ si salvarea acestuia printr-un fel de repros subtil adus celor din jur este o optiune \"poetica\". Nu era oare mai viabila dpdv poetic o dezvoltare a imprecatiei si mai concentrata asupra senzatiilor?! intreb pt ca senzatiile pot sa faca mult pentru descoperirea pozitiei paradoxale a unui personaj negativ. Sa ne gandim la niste flori mirosite de Hitler...