Poezie
Drumul spre fericire
2 min lectură·
Mediu
Drumul spre fericire l-am aflat,
Dar nu în întregime
Caci nu e cunoscuta a lui lungime
Și urmele pierdute,în timp s-au astupat,
Cum deseori l-am străbătut
Și deseori m-am depărtat.
Pe marginea drumului sunt multe tentații
Ce m-au făcut pierdut
Și eu, ca și mulți alții
Rataciți că suntem n-am știut.
Drumul spre fericire
Mereu il regăsesc,
În fiecare noapte,
Când te privesc și realizez că te iubesc.
Drumul, nu de zi e luminat
Și soarele nu-l vede,
Căci nu e orice drum
Pe care călătorii îl străbat;
Acesta, cu dragoste este pavat.
Lumina lunii, stelelor,
Coboară spre Pământ
Și poartă mult râvnita fericire.
De-o parte și de alta a drumului
Sunt și alte lumini cuceritoare,
Ce vor să te ademenească
Spre alte cai artificiale,
Sunt false felinare pamântești,
Ce te îndrumă spre păcate ancestrale
Nu spre regatul sentimentelor ceresti.
Chiar sa iubești cu-adevărat
E simplu sa greșești,
Dar secretul l-am aflat
Mărturisindu-i lunii iubirea ce-o trăiesc.
Atunci am realizat
Că drumul spre fericire
Nu îl descoperă în întregime
Cel ce iubește,
Oricât de mult l-ar fi căutat,
Căci este drumul eternilor îndrăgostiți,
Al celor ce oferă și primesc,
Al celor ce găsesc răspunsul
La tot ce împreună au visat,
Căci cheia fericirii,
I-un simplu \"te iubesc\".
013659
0
\"urmele pierdute,în timp s-au astupat\" e una din putinele formulari fericite pe care poemul le gaseste. Majoritatea versurilor sunt contorsionate, lucru care ar putea sa fie expresiv daca nu ar cadea in ridicol: \"Caci nu e cunoscuta a lui lungime\", \"Acesta, cu dragoste este pavat\" sunt cateva exemple de contorsiuni sintactice care ingreuneaza poemul.
Pe de alta parte, aceste efecte functioneaza ca niste \"mecanisme de poetizare\" care pot fi ironice, insa, daca vrei sa scrii poezie ar trebui sa spui lucruri destul de puternice incat sa nu aiba nevoie sa fie\"poetizate artificial