Am să-mi aduc aminte
Când m-am uitat pe fereastră
Și am văzut chipul meu oglindit.
Vroiam să răzbat ca prin gratii
Vroiam s-adulmec zarea
Și am văzut umbra patului meu nefăcut.
Vroiam să ating
Luati cartea asta!
E varianta cu litere mari.
Aprindeti veioza!
E clar ca aveti nevoie de lumina.
Cititi rand cu rand!
E bine sa fie de la stanga la dreapta.
Dati pagina!
E nevoie de arta, dar
Nu-mi plac poeziile lungi
Cum nu-mi place să vorbesc.
Nu am răbdare să mă fac auzit
Cum nu am răbdare să aud.
Am auzit azi trei zgomote
Și nu am descifrat nici o idee.
Sunt plictisit de ziua
M-am trezit azi-noapte dezvelit.
Cred că era cald sau poate am avut un vis urât.
De ce oare m-am dezvelit?
Cum am știut să mă dezvelesc în somn
Când eu nu știam că exist?
Cine oare mi-a mișcat
Deseori, dar nu mai mult decât obișnuit,
Pentru că eu știu până unde să merg,
Deseori, dar aproape mereu,
Pentru că ei nu au limite,
Otrăvesc nemărginirea
Si-mpânzesc universul…
Față de ei,
M-am urcat pe șine… să văd câmpul
Și-am auzit deodată vântul.
Venea cu putere spre mine
O mare de fiare pe șine.
Un fier scârțâia lângă lanuri,
Un câine lătra după geamuri.
