Poezii

Deseori, dar nu mai mult decât obișnuit, Pentru că eu știu până unde să merg, Deseori, dar aproape mereu, Pentru că ei nu au limite, Otrăvesc nemărginirea Si-mpânzesc universul… Față de ei,

M-am urcat pe șine… să văd câmpul Și-am auzit deodată vântul. Venea cu putere spre mine O mare de fiare pe șine. Un fier scârțâia lângă lanuri, Un câine lătra după geamuri.

M-am cațarat în vis, pe cel mai înalt munte din lume Și dintr-o dată imaginea s-a răsturnat…

Nu-mi plac poeziile lungi Cum nu-mi place să vorbesc. Nu am răbdare să mă fac auzit Cum nu am răbdare să aud. Am auzit azi trei zgomote Și nu am descifrat nici o idee. Sunt plictisit de ziua

Am să-mi aduc aminte Când m-am uitat pe fereastră Și am văzut chipul meu oglindit. Vroiam să răzbat ca prin gratii Vroiam s-adulmec zarea Și am văzut umbra patului meu nefăcut. Vroiam să ating

Luati cartea asta! E varianta cu litere mari. Aprindeti veioza! E clar ca aveti nevoie de lumina. Cititi rand cu rand! E bine sa fie de la stanga la dreapta. Dati pagina! E nevoie de arta, dar

M-am trezit azi-noapte dezvelit. Cred că era cald sau poate am avut un vis urât. De ce oare m-am dezvelit? Cum am știut să mă dezvelesc în somn Când eu nu știam că exist? Cine oare mi-a mișcat