Poezie

demențială

2 min lectură·9 iulie 2003

Mediu

PE SOARE :

cameleonul își înfingea dinții

în marmura scumpă din castelul prezidențial

erau două ore de când aștepta la coadă

pentru un piercing cu negi cartofori

împreună cu maioneza se întindea pe perete

își ascutea limba cu panoul electric ...

limba lui de libelulă patrupedă cu polipi

PE PÃMÂNT :

paradisul își deschise frunzele mitopoetice

pasămite e cererea de noapte bună

nimeni nu a ținut-o minte ... unde ți-e fața

am atins-o la plămâni cu două picioare

îmi lipsește nevoia de paranteze

curat taruk e turc trucat ... fără barbișon

am înghițit permisul de la bibliotecă

mi-l dorea o blondă brună fără vestă antiglonț

cu maldărele astea de gunoaie se rup arlechinii

când își țin respirația pentru poză

dacă ai fi întrebat care-i rostul

ți s-ar răspunde cu zâmbete și scrâșneli din dinți

un ultimatum pentru sărut\'mâna

codașa-și așteaptă rabatul în liftul blocat

am două aspirine ... cea roză-i pentru tine

de când mă jignești cu nasturii

m-a încântat polimeria cu tuse anghinală

PE LUNÃ :

papagalul ăsta-i vedetă ... a spus bună-ziua și la TV

mesteca doi-sâni-de-lapte-pe-două-antene-parabolice

parcă în clipele astea-ți vine să dai stricnină la câini

e pentru nopțile I LOVE YOU TILL THE END OF MY BED

amidonul și cu aspirina în beci pe nevăzute

mărșăluind pe trepte păianjeni cu lumina

001.726

Mircea Iosub. “demențială.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-iosub/poezie/47409/dementiala

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.