poem personal

e 11:11 și e 15 iunie cu siguranță e 11:11 și la tine dar eu sunt pe o bancă în copou mănânc un covrig beau cola și mă gândesc la tine oare ce-aș gândi dacă aș fi la aeroport sau pe o stradă foarte aglomerată sau la universitate privind studenții cum trec nepasatori merg la examene și vin înapoi și oricât de lung îi privești nu vezi pe fața lor nici un semn și-mi amintesc cum eram în anul întâi când ne citeam cărți unul altuia și ne jucam noaptea cu umbrele lunii sau când eram mic și treceam prin zona industrială și-mi spuneam că acolo voi lucra și eu când voi fi mare e aproape miezul nopții și eu stau pe o bancă și beau cola și mă gândesc cum pe-aproape te-am întâlnit prima dată pe tine cum am scăpat de amendă în grădina botanică și ne-am dat adrese false trece o femeie pe lângă mine și-mi zâmbește cu subînțeles oare la 40 de ani tot aici îmi voi bea cola gândindu-mă la tine tu fii drăguță și zâmbește-mi înainte de culcare eu voi chema luna la geamul tău să te adoarmă noapte bună