Poezii

În căutarea visului pierdut am pornit pe o undă apoi pe o violetă, iar la amurg, am poposit. Am plecat spre pădurea intunecată, era zi. Aici mi-am văzut prietenii, găsindu-și crăpătura de

MBMircea Barbulescu

0

0

Din cutia mea nu plec nicaieri fiindca lanturile-mi strang mainile si parca imi omoara placerea de a mai gusta aerul de ieri. Din cutia mea nu plec deloc; va vad pe toti si nu vad

MBMircea Barbulescu

0

2

M: S-a trezit in agonia noptii O: si a inceput sa-si bea... sangele, M: diluat cu cenusa mortii O: unei privighetori intunecate M: de mult inecata O: in albastrul cerului stins. M: eu nu stiu

MBMircea Barbulescu

0

0

S-a nascut, si-a dorit o jucarie si a primit, apoi si-a dorit sa fie cel mai bun in scoala si a primit, apoi sa castige un concurs mare si a primit, apoi un serviciu bun si profitabil, si a

MBMircea Barbulescu

0

0

Prea albastru este cerul, pentru griul orasului. Pana si verdele copacilor... se amesteca, isi pierde nuanta. Cimentul ne-a intarit; ne miscam, dar sufletul... ramane incremenit si

MBMircea Barbulescu

0

3

Degradandu-ma pe canapea, imi aplec capul spre perna-mi rece. Ma uit pe perete, sperand ca timpul nu trece asa usor si inutil pe o placa, si ea usoara, de vinil. Chem toti zeii spre a-mi

MBMircea Barbulescu

0

0

printre frunze negre... prin netalentul grotesc al facerii unui univers plat si viu... traieste eroul romanului nostru natural istoric. Isi pierde cumpatul si imbolnaveste ramasita Vie a

MBMircea Barbulescu

0

0

Sunt un ... amator. M-am impiedicat si acum cobor usor spre abisul carierei de actor M-am balbait ca un introvertit ... Nu s-a ras ... dar dau in plans eu, pentru greseala.

MBMircea Barbulescu

0

0

Mai gandeste-te... Unde-ti e speranta ? pofta de viata. Legata de o ata Care de mult s-a rupt... De ce gri cand poate alb ? - De ce strop cand poate fulg... Nu pleca... te

MBMircea Barbulescu

0

0

Sunt un copil... Imi place sa ma joc, imi place sa ma catar pe crengi, sa sa ma legan. Imi place sa cant, imi place sa plang la o julitura mica fara de amar. Ura nu exista, raul nu

MBMircea Barbulescu

0

0

Imi cer scuze ca sunt cum sunt. Imi cer scuze ca vin acasa frant. si stau si stau umbland pe la calculatorul furibund. Imi cer scuze ca nu-mi scriu scuzele pe hartie, ci pe... un ecran

MBMircea Barbulescu

0

1

Asta vrei, vei primi... Ai uitat sa fii om, ai uitat pentru ca iti pasa de altceva si nu-ti mai pasa... Faci cum vrei... Ramanem cu tine pana la capat trecem o punte si ne vedem... Alta

MBMircea Barbulescu

0

2

Sunt un ratat de scriitor ce-si varsa nervii pe hartie. mereu uita scopul mereu pierde concluzia. “vreau acasa” spun si fac... Un refugiu, un loc de inspiratie unde sa scriu o

MBMircea Barbulescu

0

1

Nimic nu merit.. nu merit nici macar aceste cuvinte publicate si totusi anonime. Mi s-a parut ca mi se cuvine... M-am inselat, nu mi se cuvine nimic, Nu ti se cuvine nimic... Si totusi cer...

MBMircea Barbulescu

0

1

Intr-o lume ca asta Ma intreb, cercetez, imi raspund. Adevarul este in mintea noastra dar daca ne cream realitatea suntem nebuni. Sunt un nebun ! Zgomot, plin de zgomot, o adunatura de

MBMircea Barbulescu

0

3

Se sparge… si gata ? Cioburi sute si taieturi, fasii de sange. Si apoi vantul matura tot facand o valtoare care te orbeste… Si te vindeci… Praful fin ramane ... de Cate mii de grade

MBMircea Barbulescu

0

0

De ce sa nu atingi ceea ce vrei ? Ce te impiedica, ce te opreste ? De ce orgoliul omoare firele pacii si ochii se uita tampiti si chiorasi la tine ? Poemul nebunului curge fara sens se

MBMircea Barbulescu

0

2

Folosesc o parafraza dintr-un prieten : intre scriitori vreau sa revin NU, vreau sa revin sa scriu cum o faceam alta data. Omor pe hartie, sange iubire, amor si fantastic. Tristetea e de

MBMircea Barbulescu

0

0

Merit eu oare pedeapsa unei haite de lupi ? Lupii sunt albi, îi iubesc, îi strâng la piept, dar îsi înfig colții adânc, iar inima moare. Cenușă prin sânge... te aruncă la extaz și durerea de cap

MBMircea Barbulescu

0

1

Nu pot să dorm... Mă uit pe pereți și.. nu pot să dorm, mă uit pe pereți și sunt într-un spital de nebuni. Pereții albi mă patrund, dar nu sunt albi, asta-i culmea.. Sunt roșiatici, sunt de

MBMircea Barbulescu

0

0