Poezie

Insomnia

1 min lectură·19 februarie 2005

Mediu

Nu pot să dorm...

Mă uit pe pereți și.. nu pot să dorm,

mă uit pe pereți și sunt într-un spital de nebuni.

Pereții albi mă patrund,

dar nu sunt albi, asta-i culmea..

Sunt roșiatici, sunt de fier

sunt roșii, sunt ruginii

sunt reci, și vin, și vin.

M-au înconjurat, sunt încolțit,

nu erau acolo la început,

mă zgârie, mă împing...

Nu mă lasă să dorm!!!

Mă intorc... s-au așezat la locul lor

am scăpat... a fost doar un

un patrol.

Liniște - bine...

Liniște - ochii închiși...

Liniște - bătaia inimii...

Liniște - chinezul mă lovește usor in tâmple.

Nu mă deranjază... încă...

Chinezul continuă

și mă doare capul

și mă dor oasele

și acum mor de durere!

Oprește-te!!!

Mă întorc, a plecat

să mă lase pe mine torturat

să dorm în păcat.

002.223

Mircea Barbulescu. “Insomnia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-barbulescu/poezie/106975/insomnia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.