Poezie
Eroul amorțit
1 min lectură·
Mediu
Intoxicați de beatitudinea alchimică,
Sub un curcubeu furat, cadavre vii mărșăluiesc.
Crengile groase ascund poteca,
Nimeni nu face cruce din ele.
Umbrele rămân umbrite,
Regii falși sunt goi
Și nu-i nimeni să arate.
Chiar pe mormintele bătrânilor,
Dragostea incestuoasă dintre Anima și Animus,
Dă naștere demonilor androgini.
De jale, zidurile catedralelor se prăbușesc
Și din cărămizile lor sfinte,
Pe grădina neîngrijită,
Se face un eden brutalist.
Un erou nedemn pretinde un tron,
Nebunul ăsta urlă la soare
Și susține că e luna.
Tiamat a fost trezită,
Parfumul săbiilor ascuțite,
Bate la porți.
Înfrângerea este pe cale să fie câștigată.
00906
0