milos petru

Aș mai aminti câteva nume mari dintre șahiștii timișoreni: Sergiu Grunberg fost campion al Romaniei, Alin Ardeleanu campion de juniori, fratele lui Călin, M.I. Ioan Mărășescu, Ervin Mozeș, soții Chiricuță, nu pot să-l uit pe Marele Maestru Mihai Șubă care s-a apucat serios de șah după vărsta de 18 ani când era student la București.
La una din finalele Romaniei care s-a jucat la Timișoara, unde erau așa mulți spactatori că s-a folosit un sistem de televiziune închisă, cred că pentru prima dată în țară, se juca la etaj și noi urmăream în câteva săli la parter, urma să joace Șubă cu Florin Gheorghiu. Abea am încăput în sală. Cine câștiga avea mari șanse să ajungă campionul Râmaniei. Toți ne așteptam să vedem o partidă mare jucată de cei mai buni șahiști ai țării. După 15 minute au coborât amânddoi zâmbind. Făcuseră o remiză de salon și tensiunea turneului râmânea. Până la urmă titlul de campion la câștigat Mihai Șubă.

Câteva cuvinte despre turneul de la Ghiroda. Când am fost vice și o perioadă mică primar(când primarul ales demisionase), am reactivat fotbalul reușind să avem o echipă bună de județ, acum e în liga IV-a, dar mai făceam din când în când câte un turneu deschis de șah, unde dădeam premii frumoase. La turneul de care amintesc au participat peste 120 jucători dintre care aproape 40 cu titluri peste cat. I-a, CM, maeștrii și maeștrii internaționali! Îi așteptam și eram uimit văzând că vin atâția maeștrii. Am participat în țară la multe concursuri dar la puține am văzut jucători de asemenea forță. Uimirea mea a ajuns la maximum când am văzut că se apropie de sală M.I. Emil Ungureanu împreună cu familia Foișor, toată familia, M.M Cristina care venise de la Moscova unde participase la barajul celor mai bune 8 șahiste din lume pentru titlul mondial, soțul ei Ovidiu, Campion al Râmaniei și antranor al lotului național și Olimpic feminin și cele două fetițe care jucau deja în concursuri internaționale. Primele două locuri au fost ocupate de soții Foișor la egalitate de puncte, Cristina având un Buholtz mai bun a ocupat locul I, iar fetițele au câțtigat locurile I- pe cat. de vârstă la juniori.
Pe toți maeștrii îi cunoșteam, cu unii eram prieten, cu mulți am jucat prin turnee la Timișoara sau în țară unde timișorenii, fete și băiați, erau un grup tare unit și vesel. Am jucat cîteva finale ale orașului , câteva semifinale ale țării și o finală a țării deschisă, la Olimp după 89.
Ca să ajungi aici trebuia să te califici din sferturi camp. RSR, de unde primii se calificau în finala orașului și totodată în semifinala țării.
Odată, în ziua în care au început sferturile a fost un polei așa puternic că nu circulau autobuzele, nu m-am prezentat și am pierdut prima rundă. Runda II-a am fost împerechiat cu Gama care pățise ca mine, era din oraș dar nu a putut ajunge la sală. Ne-am așezat față în față, ne uitam unul la altul și ezitam să începem partida. Unul zice: -Ne-au pus împreună să ne scoată din joc, care pierde nu mai ajunge nici în semifinala țării nici în finala orașului.
Am hotărât să facem remiză, fără joc, și să încercăm să batem tot în continuare. Am jucat cu o încrâncenare nemaipomenită amândoi, nu ne venea să credem ce victime lăsam în urmă. În ultima rundă ne-am permis amândoi să facem remiză cu adversarii și ne-am clasat pe primele locuri. Am ajuns în Finaala Timișoarei, dar și în Semifinala țării! Pentru jucători de cat.I-a mare lucru la Timișoara unde erau trei echipe de divizia A și două de B., cel mai puternic centru șahist din țară!
În finală jucau antrenorii emeriți E. Ungureanu, Șerban Neamțu, campioni ai țării ca Ion Biriescu, Ionuț Cosma, dar și Alin Berescu, Dan Bogdan, Dinescu, Dragomirescu, Veveriță, Mărcia, Târziu , Trifan și alții. M-am comportat onorabil, printre victime fiind, Dinescu, Berescu și alții.
Am jucat semifinale la Herculane, la Buziaș, de data asta cred că la Buziaș unde am stat în cameră cu doi maeștrii Yoga! Am făcut cu ei zilnic Yoga și diferite forme de energizare, am jucat bine și am terminat undeva în față, iar toamna am jucat și Finala țării la Olimp. Dane nu ai trecut pe acolo în timpul finalei? Dar pe la Turneele Centrocoop la Eforie?
Le-am cam amețit aici, m-am grăbit, că a venit băiatul să mă ducă în oraș, poate mai revin cu alte amintiri, un turneu Centroocop.
cu bine
petru

Cum clevetesc fără rușine,
Pe nimeni nu vorbesc de bine,
Ele aruncă vorbe grele
De multe ori chiar între ele.

Ce aș putea să-ți spun, felul tău de a gândi mă dezarmează total. Am văzut că am ajuns de trei ori la OffTOPIC, fără motiv, aici îmi spui lucrutri care pantru tine îs clare, pentru mine niciodată, dovadă că nu gândim amândoi la fel, uneori mă tem să zic ce gândesc că poate nu mai ies de la Off. sau îmi pierd și bruma de nivel pe care îl am, adică zero.
Să-ți explic cum am gândit catrenul:
1. \"Să trăiți bine!\", nu e salutul gradelor inferioare (și chiar dacă ar fi ironia ar fi și mai mare) e salutul șefului statului către popor! Îl știe toată lumea de 5 ani, și atunci nu mai omoară poanta, din contră.
2.Aici îți dau dreptate, la mine în gând e legătura cu filmul, filmul e o comedie cu Norman, unul din cei mai mari comici ai lumii, iar ce s-a întâmplat e o glumă cu niște generali care au ajuns doar de râsul țării.
3. Păi nu mai prea pot aștepta, am mai spus din ce cauză.
4. Povestea cu steluța, nu am ceruto de la Sorin Olariu, Gârda m-a trimis în glumă să-l rog pe Tataia să mă comenteze, iar eu tot în glumă i-am spus de steluță. Cred totuși că steluța se dă pentru epigramă și după ce iese de la atelier poate să o primească, cum o poate primi și o epigramă care iese șlefuită de la un cenaclu! Ce zici?
5. Treaba cu oglinda, nu te prea iert că mi-o pui des în față, la anii mai nu-s mai așa frumos, uneori mi-e ciudă pe mine când mă văd, mă abțin să nu mă supăr când mi-o pui. Te rog totuși să mi-o pui, să-mi amintești cine sunt și că mai exisst
Cu bine, Calimero,
mitru

Am scris de vreo două ori Mariana, de fapt este Marina Pogorevici, am spus că una din cele mai mari jucătoare ale lumii. Noi Românii , prin jucătoarele pe care le-am avut, am cam făcut lega în acest sport în lume. Am avut ocazia aici la Timișoara să cunosc (și cu unele chiar să joc) pe unele din cele mai mari jucătoare ale lumii.Dintre acestea amintesc pe Gertrude Baumstark, Dana Nuțu (care la o olimpiadă a făcut 11 puncte din 12 posibile un rezultat formidabi), pe care am văzut-o când era junioară plângănd după ce pierdea o partidă, Ligia Jicman campioană a țării. Am jucat câteva partide de blitz cu Corina Peptan după ce a devenit campioană mondială , avea o voință formidabilă , într-o partidă a rămas fără un turn și juca , îmi punea probleme mari, găsea tot felul de curse și mutări de o forță grozavă. Era un copil extraordinar, am chemat-o să o vadă copilul meu și imediat s-a angajat să joace, șahul era pentru ea atunci aproape totul. Alin, băiatul meu, când avea vreo 11 ani a jucat la o simultană cu Elisabeta Polihroniade, o altă mare jucătoare, și a câștigat. Eram în hol, a venit la mine și mi-a spus că poate câștiga o piesă și nu știe ce să facă. Nu-l ajutam când juca, ce aveam să-i spun o făceam acasă.I-am spus să se gândească bine și să facă cum crede că-i bine. A luat piesa și apoi a câștigat. Mi-a spus cum a gândit: dacă nu o iau și pierd îmi pare rău că nu am luat-o, așa că am luat-o.
A venit la Timișoara Anatoli Karpov, a dat o simultană la vreo 30 de mese. La primele șase erau :un maestru, un jucător cm sau cat I, pe maeștrii i-a zdrobit. Fiecare partidă era o lecție, pe unul l-a închis cu toate piesele pe tablă, nu mai putea să mute! Otilia Ganț care era campioana țării la junioare a reușit să facă o remiză tare frumoasă! După vreo două săptamâni, se juca, cred, semifinala Timișoarei. Am câștigat cu un sacrificiu tare fain. Când veneam în parcul Central unde se juca șah, spuneau toți:iată vine cel mai tare om din lume, asta că am câștigat la Otilia care erușise remiza cu A. Karpov.
O altă mare șahistă Cristina Foișor a participat și a câștigat un turneu la Ghiroda! l-am organizat eu, a făcut un traseu:Paris , Madrid, Moscova pt. camp. mondial și Ghiroda !
cu bine
mitru

Dane dragă,
M-am bucurat mult când am citit că și tu ai fost șahist legitimat. Eu am jucat tot la o echipă de județ, U.M.T. și am participat la turnee cam odată pe an în țară. La Herculane, la Cupa de toamnă am luat locul 2 ( dacă-mi amintesc bine) am cunoscut pe Eugenia Ghindă și Marina Pogorovici. Cupa de toamnă se juca odată cu Olimpiada de la Salonic, Mariana nu a avut voie să meargă, era logodită cu președintele Federației de șah a Greciei, iar Eugenia era singură, Mihai făcând parte din echipa României la Olimpiadă. Amândouă au jucat la un turneu închis de maeștrii. Mariana a câștigat turneul de maeștrii!
S-a pregătit pt. Olimpiadă era una din cele mai bune mari maestre din lume! I-am lăsat un catren:
Adversarilor ei
Ei veniră plini de pizme
Și cam necăjiți se duc,
Au jucat ca niște cizme
Și-au ajuns toți sub papuc.
Eu jucam în Turneul Open unde erau toate categoriile, aveam cat II-A, după 5 runde aveam 5 puncte, am jucat cu un jucător bun, s-a așezat la masa de prânz cu mine, runda era după, mi-a propus remiză, i-am spus că am venit să joc, mi-a zis că va juca cu mine siciliana, am răspuns că-i voi sacrifica un pion în primele mutări. Zice :
-Îl voi lua.
-Vedeți că o să fie otrăvit. I-am răspuns.
Ne-am întâlnit după masa la partidă, am jucat cu albul 1.e4 mi-a răspuns 1...c5
A continuat:
-M-am ținut de cuvânt, să te văd
După câteva mutări am sacrificat pionul și iam spus zâmbind:
-Luați-l!
L-a luat, am intrat într-o poziție grea și am mai pierdut o calitate. Marina muta la masa ei și venea să vadă ce fac.
M-am ridicat la un moment dat și i-am spus Marinei:
-L-am terminat!
Marina după ce s-a uitat bine mi-a spus că nu vede nimic, la fel și un fost coleg al ei de naționala de juniori, timișorean. Am câștigat una din cele mai frumoase partide. Aveam forță mare de calcul ,uneori și 8-10 mutări, dar eram varză atunci, la strategie, sacrificam cu sânge rece, îmi făceam adversarii să tremure când aveau avantaj. Îmi amintesc la Felix i-am zis adversarului că ia mat în opt mutări. Abia cu câteva mutări înainte de mat a văzut dezastrul.
Îmi amintesc altă fază. La Timișoara în camp. țării sferturi, jucam cu un adversar impozabil, îl vedeam , fizic, ca pe Alehin. Se plimba pe coridor, un șahist îl întreabă cu cine joacă și cum stă . Îi spune că are un pion în plus.
-Vezi că îți mai dă unul, sacrifică un turn, dama și apoi îți dă mat. Mi-a mai luat un pion, am sacrificat și un turn și am câștigat. Până am ajuns să joc în concursuri ,am rezolvat aproape tot ce se putea din Revita Șah, pe care o am din 60, am participat la concuresul internațional de dezlegări de pe ultima pagină, și am reușit să câștig două pramii care au fost în reviste străine, am știut aproape tot din Tactica jocului de șah dar nu am cunoscut strategie decât puțindin ce găseam prin reviste, o cam săream. Iatră-mă Dane m-am încălzit, m-is bănățean, și noi ne lăudăm, când credem avem cu ce, chiar dacă nu-i așa.
Am spondilită încă de atunci, am mers la turnee numai în stațiuni unde dimineața făceam tratament și după masa jucam, asta vreo 10 ani, ani în care am trecut pe la Călimănești , Eforie, Felix, Herculane, de mai multe ori, cât și prin alte orașe la baraje, laum locul I în județ dar nu avean voie să mergem mai departe, banii mergeau la echipa de fotbal, dar primeam recompensă turneele astea individuale.
O să mai vin pe pagina ta, mă gândesc că poaate ne-am văzut la vreun turneu la mare. Am o întrebare: Nicolae Manolescu avea legitimație de Constanța catI-a cu un ELO de 2100. E același? În campania pt. prezidențiale din 96 a trecut prin Ghiroda, am, dat mâna cu D-sa, m-a bătut pe umăr și mi-a spus că nu a venit să joace șah, pt.asta o să vină altă dată. O să mai revin cu niște amănunte.
Cea ce scriu aici nu știu dacă e important pentru cineva, pentru mine e și vreau să-mi adun viața care a fost tare împrăștiată. S-ar putea să amintesc și de câteva partide de...poker1
cu bine,
petru

versul 4 merge și:
Așa gândesc azi, oare, generalii

Văzând că-l prinse la strâmtoare,
Ca să nu facă tărăboi,
Voia să dea ceasu-napoi,
Dar nu se hotăra, pe care.

Pe tine, poate te-ai mințit,
Pe mine m-ai nenorocit.
G.P.I.

Ei, acuma văzând criza,
Înțeleg care e miza,
Sper să votez cu mult mai bine
S-ajung nenorocit, ca tine.

Mi-e și rușine să vă spun,
Ziceam c-aleg pe cel mai bun,
Dar s-a-ntâmplat destul de des
Ca să mă mint cu ce-am ales.

Unul din cei mai mari șahiști ai României, Florin Gheorghiu, fost Campion Mondial de juniori, ar fi jucat un turneu greu în Italia. Înainte de ultima rundă, adversarul lui mai avea nevoie de o remiză să facă norma de mare maestru. Juca cu albele iar prețul era două mii de mărci. Acesta s-a gândit că scoate remiza și fără să cotizeze. Florin a jucat foarte bine și l-a adus în poziție pierdută.
Atunci adversarul i-a propus cele două mii pe care Florin le-ar fi refuzat și ar fi spus că prețul ăla era la începutul partidei, acum că a mai și muncit prețul e de patru mii!
Florin Gheorghiu era unul din cei mai tari din lume. Este singurul mare maestru care are scor egal cu Boby Fischer. Câștiga bani mulți dar îi erau impozitați după câte îmi amintesc cu 60%. Întrun an la Miami sau Las Vegas, după ce a câștigat vreo 20 mii dolari a anunțat poliția că i s-au furat banii pe plajă. Acel premiu a scăpat de impozitare. La fel scăpau și aranjamentele.
Eu ma dat destul de multe partide pentru ca să obțină unii categorie, mai dădeam la câte un copil că se rugau părinții(sau chiar arbitrii!) , pierdeam în felul ăsta multe puncte ELO dar fiind amator nu mă gândeam să ajung undeva sus. Cu toate astea coif. valoric era destul de bun, în compensație băteam câte un maestru. Menționez aici că nu am luat bani sau alte avantaje, decât în partida de care am vorbit în celălalt comentariu și ăia mi-au fost băgați în buzunar fără voia mea, am constatat că șahiștii erau majoritatea săraci, cheltuiau enorm să poată merge le turnee și nu aveau timp să câștige. O singură dată la o Semifinală a Romaniei, în ultima rundă am fost împerechiat aiurea, fiind arbitru am sesizat, au venit la mine și mi-au spus ca sădau punctul la adversar care făcea cat. I-a. Am fost de acord numai dacă dublează suma, asta fiindcă nu m-au contactat înainte de împerechere. Nu aveau atâta. Am jucat, am ajuns în poziție teoretică de remiză dar adversarul nu accepta remiza și arbitrii nu interveneau, nu înțelegeam de ce. Adversarul miza pe faptul că dacă nu cedam riscam să pierd trenul! A greșit total, eu eram cu mașina!
poate mai vin,
cu bine
mitru

Nu face-aluzii chiar insinuante
Că te-a trimis în zone moldovene;
Tataia pune-n epigrame poante
Fără-a umbla-n chiloți și în izmene.
Tataia

Umblu-n izmene des, e-adevărat,
De când mi-e frig și toamna se cam gată,
Măcar să ști că-s tare educat
Dar sufăr, de vreun an, și de ...prostată.

Bucuros Tataia că ai trecut și pe la mine,
multă sănătate,
mitru

Mă gândeam că printre epigramiști sunt și șahiști. Combinațiile de cuvinte care apar în epigramă mi se par ușor de făcut de un șahist. Eu am jucat sporadic în turnee mai mult în openuri, nu-mi permitea meseria, dar să-ți răspund la câteva provocări:
1. Da e adevărat se cumpărau partide se făceau blaturi. Îmi amintesc primul open la care am participat în țară. Era la Felix. Înainte de ultimile două runde aveam posibilitatea să termin pe primul loc. Au venit câțiva la mine și m-au rugat să-l las pe un jucător care-și pierduse titlul de maestru să câștige ca să poată să-și recâștige titlul, avea nevoie de punctul meu. Mi-au explicat că eu și dacă câștig turneul nu pot obține normă de cat. I-a și că așa se ajută șahistii. M-a învățat cel în cauză să sacrific o piesă și apoi să cedez. Nu i-am dat mari speranțe. Am jucat atent, el la fel, la un moment am găsit o variantă de mat în cinci mutări cu un sacrificiu de cal. Am făcut sacrificiul, în prima fază adversarul mi-a zâmbit dar peste puțin timp a îngălbenit, a văzut matul. M-am uitat la el, era terminat, m-am mai gândit puțin și brusc am răsturnat tabla! Mă temeam să nu vadă și spectatorii matul. Arbitrii au venit la mine , m-au apostrofat, eu le-am spus că-s nervos că trebuia să pierd. Adversarul a lut fișa pe care am scris cedez și a mers să o predea cu un zâmbet triumfător. Îmi venea să mor! Toată sala se uita la el și se bucura că l-a bătut pe Miloș. M-a chemat la bar i-am spus ce vreau, un suc de roșii. Când ne-am despărțit aveam în buzunar și 4 foi.
2. Vorbești de cărți, am cărți de șah în valoare poate de aproape 10.000 roni dacă nu ar fi criza asta.
3. In 2002 aveam ELO de maestru bun (dar în acte cat I-a!) și jucam în liga I-a în echipa Timișului. Un coleg de echipă avea un calculator puternic mi-a cerut patridele le-a analizat și mi-a spus că toți adversarii mei folosesc calculatorul și oricât de bine joc nu pot să fac mai mult decât remize cu ei. M-am supărat, nu am mai trimis nici o scrisoare , am făcut 0 puncte și...am primit titlul de C.M.! Asta fiindcă era al treilea concurs în trei ani iar ELO, deși am pierdut multe zeci de puncte în acel turneu, încă mai avea valoare de C.M. Aici s-a terminat activitatea mea de șahist. N-am mai jucat prin corespondență dar nic în jocul practic decât amicale.
Oricum mă bucur că-ți place și șahul, o meserie tare grea.
succese pe toate liniile,
petru

Păi eu v-am întrebat pe voi care m-ați ajutat să o ajustez, ce mă trimiți la Iași. Oricum îți mulțumesc că ești de acord că părerea mea. După ce o fasonez bine o să-l întreb și pe Sorin dacă mai are vreo stea să o împărțim.

Uite, citesc acum din nou și mi se pare că versul trei ar merge mai bine: \"Ca să găsesc\" și atunci indiferent dacă am găsit cartea sau nu versul patru poate să rămână așa, pentru înțelesul dublu pe care îl are.

Păi eu n-am vrut să te supăr, nu am spus că nu ai dreptete, cât privește cuvânul \"încrâncenat\" îl retrag, am vrut să spun sever și asta-i foarte bine, iar despre Victus numai de bine, n-o să pot scrie niciodată ca el, de asta le bag la personale și unde ajung e bine , principalul e să le găsesc mai târziu când vreau să le adun. N-am mai corectat, am trimis fata în oraș să-mi cumpere gramatica, o citesc în una două zile și o să corectez tot ce am pe sait!
Am luat drept bune toate sfaturile tale așa că-ți mulțumesc încă odată, dar să ști că toată viaața nu am ajustat niciodată relitatea la turta mea, am lăsat lucrurile să meargă normal spre turta mea și pentru asta am așteptat uneori decenii, uneori îmi băgam singur bețe în roate și nu-mi pare rău. Viața-i ca o partidă de șah.
mitru

1. Nu mă judeca așa aspru. Uneori înțeleg mai greu, și să-ți spun drept am ajuns mai rău ca spionii, mai că verific tot, nu am avut încredere în nimeni cam de când a fugit Pacepa! Am să fac rost de o gramatică, văd că nu mai merge altfel.
2. Nu te cred niciodată de rea credință, numai că uneori ești prea încrâncenat, și eu am fost așa toată viața, vârsta te face să te liniștești, vrei nu vrei, așa că ne înțelegem.
3. Nu am avut niciodată impresia că sunt un scriitor, am băgat-o la personale și mi se pare că e cu atât mai interesantă cu cât se văd și stângăciile, astea nu trebuie ascunse dacă nu vrei să te ascunzi de lume. Vreau să fiu luat (judecat) așa cum sunt. Pot să caut prin dicționare, prin cărți, pe google, să îndrept lucrurile dar crede-mă că nu mai am timp, al meu e din ce în ce mai scurt și nu vreau să-l irosesc șlefuind, vă dau materie brută și faceți ce vreți cu ea, o aruncați sau o șlefuiți voi cei mai tineri, dacă merită.
4. Îmi amintesc trăirile, emoțiile dar încă nu m-am gândit să scriu un roman. Fiindcă mi-ai dat ideea asta îți mulțumesc și o parte din trăiri le voi posta la comentarii, toți care îmi scriu aici îmi amintesc câte ceva din ce am trăit și le mulțumesc la fel ca și ție.
5. Când am spus că nu mă mai vede nimeni m-am referit la faptul și dacă ies de la atelier și mă treceți la texte, o să fiu trecut undeva mai jos, cum s-a și întâmplat și stau puțin pe pagină. Aș propune ca o lucrare scoasă de la atelier dacă e trecută la texte să fie trecută sus, ca și când atunci a aapărut că de fapt atunci apare cu adevărat. Știu că datorită comentariilor și mai ales datorită numelor comentatorilor se poate ține vie cât mai mult și asta fac acum!
Calimero îți mulțumesc de tot ce mi-ai scris și te aștept totdeauna cu interes,
mitru

Ca fost șahist, am citit cu plăcere textul pe care l-ai scris și m-ai scormonit puțin. Am scris niște amintiri așa cum mi-au venit în minte fără să am pretenția că știu să scriu. Aici pe sait mai scriu câte un catren, și ca amator și \"corigent\" la gramatică mă plimb uneori pe la atelier. Nimic rău în asta. Șah am învățat bine după 40 de ani,(la 8-10 ani eram cel mai bun din sat dar mâna pe cărți am pus-o după 18) acum încerc să descopăr ale epigramei secrete.
Îmi amintesc că Henry Coandă după 90 ani a spus că mai are nevoie de vreo 6 ani să desăvârșească Farfuria Zburătoare, era încă optimist. Eu cred că în vreo doi trei ani o să pot face un salt în ale scrisului. Asta i-aș spune și la Calimero. Să mai așteptăm și eu sunt optimist..
Aici am scris exact ce s-a întâmplat, fără înflorituri.
mitru

Te-am ascultat, am îndreptat greșelile, am mai completat cu ce mi-am mai amintit, sper să ies de la atelier, așa ar fi normal, dar oricum e târziu când mă gândesc că după cum se lucrează nu mă mai vede aproape nimeni și aș fi fost bucuros să mai primesc comentarii cu gândul că-mi mai amintesc câte ceva. Curioasă memorie am. Uneori nu mai știu dacă se scrie înpachetat sau împachetat, ori cum sau oricum, dar îmi amintesc și pot să refac pe tablă multe partide pe care le-am jucat, mai ales deschiderile care mi le amintesc aproape de la toți adversarii mai importanți.
M-am bucurat că ți-a plăcut și vreau să spun că între șah și epigramă e mare asemănare, sunt sigur că Bodea nu mă contrazice. Mă gândesc chiar să încerc o clasificare a epigramiștilor în categorii ca la șah, în funcție de concursuri câștigate sau locul ocupat in concursurile unde apar clasamente. S-ar putea acorda coificienți valorici. Am fost și arbitru și am ceva idei dar nu știu dacă se poate ce vreau.

Când mă aduc bețivi-acasă
-Iartă-mă că-ți spun și asta-
Mie de lume nu-mi cam pasă,
Dar văd că-mi tremură nevasta.