milos petru

Felicitări agoniștilor pentru premii, iar ție și pentrucă ne aduci acasă toate știrile, prin reportaje faine, iar cu pozele ne faci să vă cunoaștem, noi ăștia care nu apucăm să vă vedeam de adevăratelea.
La cât mai multe premii și mențiuni,
mitru

UIÁGÃ s. v. clondir, sticlă.
CLONDÍR ~e n. înv. Vas de sticlă cu gât scurt și îngustat folosit pentru păstrarea băuturilor alcoolice. /
Miclăuș Silvestru

Maestre, eu te cred și nu mă mir,
Pe cel bătut mă tem să nu-l deochi,
O fi purtat sărmanul un clondir
În loc de ochi.

am pus greșit parantezele la poz(n)ele alea.
Ica Ungureanu

Ica Ungureanu

Ica dragă, cum să-ți spun,
Vorba-mi să te-nvioreze:
Ne spui că Mazăre-i tun
Și te-ncurci în paranteze.

Nu știu care v-o fi voia,
Dar vă spun că sunteți buni...
Ș-o înnebunesc pe Goea
Doi nebuni.

Vă citesc, des, cu plăcere,
Chiar și dup-un bax de bere.

Mi-au plăcut toate dar "Puterea exemplului" parcă e epigramă de epigramă, plesnește în ultimul vers în ultimul cuvânt ce văd din ce în ce mai rar...

Interesantă și "parafrazarea" ta, totuși în versul 3 aș reține peruca, ce zici_
Dacă zici că "încadrările" nu depind numai de calitatea textelor, s-ar putea să ai dreptate, așa cred și eu, dar în cazul meu ce să fac atâta pot pe saitul ăsta.
Nu sunt încă lămurit despre "uiagă"...
petru

Mi-am pus și aur la... cămașă
Să mă aleagă bulibașă!
Gigi

Chiar bulibașă? E-o părere,
Dar cred că ești milionar,
Și-atunci ești sigur la putere,
Și deci nu ești minoritar.

Sacoșa mea cea lunguiață,

Vă spun cinstit că mi se rupe!
neculai lunca

Te întreb cu graiu-mi silnic:
Sacoșa e coșul zilnic?

Susțin ce zice G.P.I. dar parcă aș fi vrut ca în versul 4 din prima strofă în loc de carne să fie oase ca să o scot cu pensia.
mitru

Cât privește construcția epigramei eu socot că nu-s probleme deosebite. Motive de atelier sunt puține, propunerea de schimbare a versului doi o accept și o fac, nu acum până-i caldă fiindcă nu știu cât stă la dospit până apare din nou pe sait.
Cât privește cuvântul UIAGÃ, există, este o doină din repertoriul clasic "La fereastra de uiagă", doină care e cântată la TV și radio de Raveca Săndulescu și care e socotită un nestemat al folclorului românesc. Dacă nu se găsește în DEX sau DOOM, sincer, nu știu, nu le am, nu am niciun dicționar, dar există în vocabularul meu și atât timp cât există le folosesc fără complexe. Nu eu care scriu trebuie să caut DEX-ul ci cei care citesc. Asta-i părerea unui țăran care dacă ajumge în capitală va vorbi tot ca în Banat.

În toiul luptei sale pentru țară,
Doi paznici l-au „ umflat ”, intempestiv,
Scoțându-l greu cu scaunul afară,
În loc să-i dea un simplu… purgativ !
Chitul Grigore

Să-i dea un simplu purgativ?
Puteau să-i dea la om și-o sută,
Însă consiliu-așa activ
Are mereu de-acum să pută.

Prostie mai mare n-am auzit, consilierii puteu să-l dea afară chiar pentru totdeauna prin vot! Doamne, cine conduce țara asta!?

2.Eu nu cred că am făcut haz de infirmitățile celui bătut, am vrut să ironizez doar bătăușul care practic nu i-a facut nimic celui neputincios decât pagube materiale, cum bine ai zis, dar care în sărăcia asta sunt mai grave decât dacă i-ar fi spart capul!
Aș fi făcut haz de un infirm dacă aș fi zis:

El râde la beții de noi
Că poate tare mult să tragă
Nu vede dublu, nicicând doi,
Că are un ochi de uiagă.

Dar cred ca nici atunci, eu zic să fim serioși și să luăm lumea așa cum e. Mi se pare că infirmitate mai mare ca prostia nu există și totuși o ironizăm. Și aici e tot un handicap fizic pană la urmă.Ori e creier prea putin, ori... Sigur e că nu-i dezvoltat normal. Uneori greu faci distincția intre cel prost educat și cel cu handicap, până la urmă amândoi îs batuți de soartă.
Totuși te-aș intreba din ce motive epigrama a aterizat la atelier? Întreb asta fiindcă vreau să mă corectez pe viitor, n-am atâta „creer” incât să pricep. O fi și asta un handicap? Eu zic că ar trebui să spuneți clar, să înțelegem și noi dar și editorii dacă o epigramă e sau nu de atelier și de dece!
Vreau sa-ți spun ceva: Dacă te-aș fi cunoscut măcar cu vre-o zece ani mai devreme eram acuma mult mai bun!(După cum m-am exprimat cred că ai înnțeles că mă cred bun!)
Mă bucur și iți multumesc că-tț faci timp să treci și pe la mine, adică pe la atelier. Cred că-i mult mai util să-i spui unuia in „formare” ce să facă decât unuia care știe tot, că scrie bine, are prozodie nemaipomenită, bate bine pasul, etc., etc., și merg „steluțarii” la el și-l „mângâie” iar pe la atelier nu prea dau, să vadă cum își fac unii stagiul, de exemplu Dan-T.
Hai că mă opresc, să nu zică vre-un orășan că țăranul ăsta o luat-o iar razna.
Și aici aș vrea să zic ceva: Când zic orășan mă gândesc la voi cei de la oraș doar atât!
mitru

Ultimul vers: Iar bastonu-i la furat.

Mă bucur că ai trecut pe la mine. Am să despart răspunsul în două.
1.Versurile mai scurte, după cum ști, se construiesc mai greu. Constat că în ultimul timp se iau, pe la concursuri premii chiar cu versuri cu mai multe(10-11) silabe. Dacă versul e mai lung, și ști să concentrezi, spui mai mult în cele 4 versuri,pe lângă faptul că ai mai multă lejeritate în a combina cuvintele. Nu uita că am spus în fiecare vers ceva.
Dacă aș încerca să scurtez versurile și să nu zic nimic de ochiul de sticlă și piciorul de lemn, iată ce am scos:

L-a nenorocit

Cu un pumn i-a spart proteza,
Ochelarii i-a călcat,
I-a stricat peruca, freza,
Basonul i l-a furat.

Dar parcă tot prima îmi place mai mult.
O să revin cu partea doua. Ce ai de zis aici?
sănătate,
mitru

Eu la birt mai trag o dușcă,
Uit să trec pe la butic,
Și-apoi nu-i bai dacă mușcă,
Fi`ndcă nu mai simt nimic.

Guvenu-ți este ca un cui,
Te ții de (handi)capul lui.
E.S.

Mă simți că sunt așa colțos
C-aș vrea să dau guvernul jos?

Faci aparatul ce îl ai în minte
Însă greșești puțin și-apoi
O-ntorci pe soacră înapoi
Și-o ia nevasta înainte?

Spusa ți-e premeditată,
Sau pornit-ai un asalt
Spre o blondă înfundată,
În asfalt?

Și eu beau țuică, câte-odată,
Și mă apuc-așa căldura,
Dar caut prin sat aventura
Că-mi văd nevasta deformată

Încerc dar nu te prinzi defel:
Am părul creț ca și Băsel'!
Dan-T

Ne face părul creț, da-i chel,
Dar nu mai aminti de el,
Că ne-a întors pe dos atât,
Că la români le stă în gât.

În țara noastră-n dese rânduri
Guvernul a căzut… pe gânduri.
Eugen Sfichi

Guvernul are-un handicap
Și s-a văzut în multe rânduri
Că e căzut mai mult în cap
Decât pe gânduri.

Cum aș putea zice altfel decât G.P.I., Vali și Dan, dar mai ales Daniela.
Faine!