Unui confrate

Îl simt așa ca orice muritor,
Când îi dau replici la o epigramă,
Gândind: Pe ăsta nu îl iau în seamă,
Luați-l de pe mine că-l omor!
(miloș petru)

Răzbunare

Fii isteț, Petrică dragă,
Dă-i în cap cu-o epigramă,
Ca să-l vezi cum o să ragă
Și te va băga în (m)seamă.

Adesea intru-n luptă vitejește
Și-ncerc să fiu, pe bune, spirit fin;
Dar este unul care îmi trezește,
Instinctul primitiv de asasin.

Adesea intru-n luptă vitejește
Și-ncerc să fiu, pe bune, spirit fin;
Dar este unul care îmi trezește,
Instinctul primitiv de asasin.
Ica Ungureanu

Femeia-i delicată, spirit fin,
E-un adevăr străvechi și e etern,
Dar nu uita: instinctul asasin,
\'i-gurgitat cu laptele matern.

Răzbunare

Fii isteț, Petrică dragă,
Dă-i în cap cu-o epigramă,
Ca să-l vezi cum o să ragă
Și te va băga în (m)seamă.
Ion Cuzuioc

Te ascult, îi scriu cu tentă,
Și-are să mă bage-n (m)seamă,
Că-l plesnesc c-o epigramă,
Să-i provoc moarte latentă.

Te ascult, îi scriu cu tentă,
Și-are să mă bage-n (m)seamă,
Că-l plesnesc c-o epigramă,
Să-i provoc moarte latentă.
(miloș petru)

Efect întârziat

Epigrama existentă,
Evident de tine-aleasă,
Face moartea cea latentă
Tot să fie dureroasă.
Doctor

Chiar dacă mi-s o biată damă,
Mă-ncumet să te-ajut la greu;
Iar dacă \"el\" te bagă-n (m)seamă,
Îl bag în (m)seama mă-sii eu.

Adesea intru-n luptă vitejește
Și-ncerc să fiu, pe bune, spirit fin;
Dar este unul care îmi trezește,
Instinctul primitiv de asasin.
Ica Ungureanu

Te cred, te-apreciez și te admir,
Instinctul mi-l trezesc aici vreo doi,
I-aș duce chiar de gât în cimitir,
Și asta ca să vă salvez pe voi.

Mie să nu-mi mai zici \"domnule\", sunt de la țară, zi-i: mitre, petre, țărane, bine Ica?

De-i duci la cimitir pe \"ăia doi\",
Ce ne făcură viața prea amară,
Te vom elogia etern și noi,
Că tu, țărane, ai salvat o țară.

De-i duci la cimitir pe \"ăia doi\",
Ce ne făcură viața prea amară,
Te vom elogia etern și noi,
Că tu, țărane, ai salvat o țară.
Ica Ungureanu

Acum nimic nu mai rimează,
Am capul plin și burta goală,
Iar epigrama ne salvează
Doar de o punem de-o răscoală.

Domnule Miitru
Am nădejdea că am reușit să ne împrietenim puțin și putem să discutăm deschis.
Păreți foarte supărat pe lume și pe viață. Noi, românii, știm să ne păstrăm zâmbetul chiar și în circumstanțe depresive. Dar în textul dv. de bază și în cele 3 comentarii pe care i le-ați atașat, nu se întrezărește nici măcar un zâmbet trist. Haideți să glumim puțin, să ne mai descrețim fruntea: Concluzia celor 4 catrene poate lua forma unui anunț la mica publicitate: \"Pierdut umor, aducătorului recompensă\".
În toate catremele dv aveți câte un cuvânt macabru: \"omor\"… \"moarte latentă\"… \"cimitir\"… E problema Poliției și a serviciilor abilitate dacă vreți cumva să omorâți pe cineva. Dacă ați scris și epigrame cu polițiști, probabil că circumstanțele devin agravante.
Pe mine mă interesează să nu omorâți prozodia și vreau să vă regăsiți umorul dv țărănesc, sănătos și reconfortant.
Să privim textul de bază:

Îl simt așa ca orice muritor,
Când îi dau replici la o epigramă,
Gândind: Pe ăsta nu îl iau în seamă,
Luați-l de pe mine că-l omor!

Haideți să vedem ritmul:
Îl símt a-șá ca ori-cé mú-ri-tór,
Cánd îi dáu ré-plici lá o é-pi-grá-mă
Ambele versuri au probleme de ritm. Sunt și câteva probleme de logică. În primul vers se înțelege că muritor se referă la dv. Dacă e vorba de \"confratele\" dv, mai trebiua să introduceți un \"pe\", ceva de genul: îl simt ca pe oricare muritor. Gerunziul din versul 3 e nedefinit și nu se știe cine pe cine are de gând să omoare, dv pe el, sau el pe dv.
Primele 2 comentarii ale dv nu au probleme prozodice, dar sunt stranii. Să trecem la al treilea:
…
Iar é-pi-grá-ma ne salvează
Dóar de o pú-nem…

Este o problemă de ritm, dar să glumim, pt că nu e un capăt de țară:

Prozodia, bat-o vina,
Că ne tulbură hodina.

Cu stimă
E.S.

No dacă n-am zâmbit până acuma, bine că ai venit pe la mine, că mă faci să râââd! Vezi că pe aici sunt dascăli destui și încă buni, crede-mă că știu ce fac și fac bine, cine te-a învățat că dacă folosesc cuvinte ca:cimitir, omor, etc. mă vezi supărat pe lume, pe lume nu dar pe câte un aiurit ar trebui dar nici asta n-o fac, am ceva control nu numai asupra mea, sunt unul din cei mai toleranți, iar felul în care scriu se datorează și unor poeți care mi-au spus acum vreo 40 de ani să scriu cum mă taie capul că e bine și-s convins că au avut dreptate, îi ascult și acum. Epigramele uneori înțeapă,
ironizează, batjocoresc moravuri, atitudini, și nu provoacă numai râsul, mai și te pun pe gânduri. Eu ca prieten te-aș ruga să încetezi a da lecții tuturor și să scri. Dacă scri bine ne poți influența și pe noi să te urmăm. Cât privește analiza pe care ai vrut să o faci, le cam încâlcești, aproape că-mi vine să spun:\"Luați- de pe mine că-l omor!\".
mitru

E bine că folosim amândoi cuvinte ca prietenie sau prieten și ne spunem păsurile. Dumneata îmi faci cadou o bucurie chiar la început când îmi mărturisești că te-am făcut să râzi. A fost intenția mea „să glumim” și „să ne mai descrețim fruntea”.
Îmi spui și citez, „Cât privește analiza pe care ai vrut să o faci, le cam încâlcești”.
În primul rand nu am făcut analiză, a fost un punct de vedere tehnic pe care, dacă aveai argumente, trebuia să-l combați tot tehnic. Ritmul rămâne ritm și este obligatoriu în epigramă pt că ține de versificația elementară. Eu ți-am atras atenția, cu toată amabilitatea și precauția, că nu respecți ritmul și nu acestui lucru mi-ai răspuns. Oricine poate vedea din exemplele date că, din păcate, așa e. Ceea ce te-a deranjat și numești “lecții” sunt simple discuții tehnice de cenaclu care sunt banale și frecvente. Oriunde și oricând se adună câțiva epigramiști au loc astfel de comentarii, pt că sunt normale și sunt în beneficiul celor vizați. Acesta este și scopul unui cenaclu. Și dacă tot vorbim de cenaclu, hai să vedem versurile 2 și 3 din penultimul dumitale text postat, “Generața pensionarilpr de azi”:

Ú-lti-má de sá-cri-fí-ciu
A fóst iéri, ázi din o-fí-ciu.

E clar că nu respecți rimul. Și “discuția tehnică” poate continua. Chiar dacă acum te superi și mai bombănești, dacă de câte ori postezi îți mai verifici catrenul și corectezi ritmul, ar fi un lucru bun pt dumneata, indiferent cât mă bodogănești.
Te declari tolerant, dar într-un comentariu te bucurai că anumite voci de Agonia “încep să se stingă”. Numai toleranță nu e și nu te refereai la calitate sau valoare.
Zici că pe aici sunt dascăli destul de buni. Așa e, dar din păcate mulți maeștri a epigramei nu postează pe “Agonia”, sau o fac la intervale lungi. Am discutat cu câțiva și au acuzat tocmai acea intoleranța de care suferi și tendițele monopoliste. Ei nu s-ar feri de “discuții tehnice” pt că nu au de ce.
Mă bucur că ai cunoscut poeți. Și eu am cunoscut și am fost îndrumat de personalități de vârf ale literaturii române.
Epigrama însemnă disciplină și rafinament. E riscant să scri (te citez,) “așa cum te taie capul” pt că riști să ți-l tai singur.
Declari în comentariul dumitale anterior: “aproape că-mi vine să spun: \"Luați- de pe mine că-l omor!\". Deasupra dumitale e tot o parte din dumneata care constă din acea intoleranță păguboasă și anumită autosuficiență, așa că \"Luați- de pe mine că-l omor!\" pare o tentativă de suicid.
Îmi ceri să scriu. Asta fac și aproape toate comentariile mele conțin catrene sau distihuri.
Răspunsul meu fiind o replică la intervenția dumitale, ți se datorează.
Hai să ciocnim acum un pahar. Într-un schimb anterior de replici, îmi mărturiseam preferința pt vin, iar dumneata pt tărie.
Ridicănd paharul meu cu vin îți spun:

Țuica poate fi o scuză,
Dar nu pote fi o muză.
E.S.

Eu și-aș zice:

Țuica poate fi o muză
Dar nu poate fi o scuză!

Restul, apă de ploaie.

Eu și-aș zice:

Țuica poate fi o muză
Dar nu poate fi o scuză!

Restul, apă de ploaie.
Mitru

De acord, dacă te teferi la textul dumitale. Greșelile de ritm pe care le faci sunt evidente pt. oricine. Ai determinat o discuție tehnică despre versificația elementară, pe care o putem relua ca în cenaclu, ori de câte ori mă provoci.
E.S.

Nu, nu m-am referit la mine, m-am referit la gargara cu care ai venit pe aici, te-am mai găsit și la alții, e o metodă să-ți faci publicitate, eu am spus să scri ceva, și crede-mă fac parte din alt cenaclu, colegii mei de cenaclu mai scriu și ei, iarttă-mă nu prea mi-am dat seama că te provoc, nu m-am gândit la asta. Dacă mai ai ceva de spus te rog să nu te abții spune, abea aștept să mai treci pe aici.
cu deosebit respect,
mitru

Am folosit titlul poeziei unui bănățean.
Dumitale ți-e greu să accepți că ai probleme cu versificația. Făcând parte dintr-un cenaclu îți dai seama, deși nu recunoști, că discuțiile despre respectare ritmului sunt banale, frecvente și necesare. Să luăm ultima dumitale postare:
…
Ștí-e sá îm-pár-tă prá-da,
Și/o să fá-că a-ú-to-strá-da (Și fá-ce a-ú-to-strá-da)…
Mí-tru

Versul 2 îl propui în 2 variante, dar în amândouă ai probleme de ritm. Oricine își dă seama, chiar dacă dumneata bagatelizezi și consideri versificația elementară o „gargară”. Versificația corectă e o cerință elementară. Nu lăsa ca orgoliul să-ți întunece raționamentul.
Îmi spui și citez: „te-am mai găsit și la alții” M-ai găsit și la Vali Slavu din 1.06.2010, unde autoarea mi-a mulțimit și astfel de exemple pot continua.
Îmi ceri să scriu și îți repet că asta fac. Mai caută-mă și vei vedea că majoritatea comentariilor mele conțin și un catren sau un distih.
Hai să încheiem relaxat:

Mitrule
Poanta ți-ar pleca-n galop,
Dar ți-e versul „Cuțu șchiop”.

E.S.

...La mulți ani ! Sănătate și succes

Cu sanatate, bucurii si condei ascutit!

Închin un pahar de vin în cinstea Mitrului și îi urez:
\"La mulți ani cu sănătate!\"

E.S.

Să te inspire Sfântu Petru
Să scrii o epigram aptă
(Privind la poantă, rimă, metru)
Așa, cam pe la Sfântu-Așteaptă!
:)

Multă sănătate și inspirație!

nicolae bunduri,Stefan Victoria,Eugen Sfichi,Gârda Petru Ioan,

VÃ mulțumesc pentru urări, nici nu știți ce bucurie mi-ați făcut, nu-i puțin lucru ca oameni care nu te-au văzut niciodată să-ți ureze tot binele din lume. Vă garantez că prin ce mi-ați scris, mi-ati dat si sănătate și bucurii și îmi faceți viata mai lungă. Vă citesc cu plăcere epigramele, și vă spun cu mâna pe inimă că nu există un izvor de sănătate mai puternic decât zâmbetul sau râsul pe care-l provocați, am uitat de medic de când de când v-am întâlnit.
Vă doresc și eu sănătate, fericire, inspirație, să ne întâlnim cât mai des pe aici și dacă se poate și de adevăratelea.
petru miloș

Confrate agonist Miloș Petru, ai mai fost felicitat și de ceilalți
amici dueliști: vezi comentariile (tuturor) la ciclul de epigrame Ridendo castigas mores de camaradul Gârda Petru Ioan. Felicitări suplimentare, că prind bine totdeauna! Cu sănătate și noroc Ion Cuzuioc!

Adaug un catren felicitărilor mele de ieri, când am închinat un pahar de vin în cinstea sărbătoritului:

De ritm să te ții și-ți urez
Să-ți dea voioșia târcoale,
Ca peste un an să toastez
Și-n cinstea catrenelor tale.

Mitrule, ți-am scris în ritmul amfibrah... adcă piciorul metric este format din 3 silabe cu accentul pe a doua...
Închei repede prezentarea prozodiei, adăugând toate urările de bine.

E.S.

Nici eu nu te-am uitat, privește la epigrama \"Sunt fericit\".
Urarea e valabilă... mulți ani înainte, pentru toți sărbătoriții de ieri.

:)

Amfibrahul ca amfibrahul, dar picioarele?
7-9-9-9... Să-ți dau o cârjă?
Ha-ha-ha!

Fi`ncă l-ai prins, așa galant,
Că șchiopătă, și-ai dat un ton,
Și ști că-s tare tolerant,
Vrei să mă lași baston?

fără baston

Da Ica te-am găsit la \"Sunt fericit\" îți mulțumesc pentru urări și îți doresc și eu sănătate, fericire, bucurii și tot ce îți dorești să ți se împlinească.
Doctore Ion Cuzuioc îți mulțumesc pentru tot, mă gândesc că dacă urările vin de la un doctor se prind mai tare, și îți doresc și eu:
Doctore Ion Cuzuioc
Multă sănătate și noroc.
mitru

Te-am prins, pedeagogule!
Amfibrahul ca amfibrahul, dar picioarele?
7-9-9-9... Să-ți dau o cârjă?
Ha-ha-ha!
(Ica Ungureanu)

Răspuns
De rítm să/ te țíi și_ți/ u-réz/
Să_ți déa vo/-io-șí-a/ târ-coá-le/,
Ca pés-te/ un án să/ toas-téz/
Și_n cín-stea/ ca-tré-ne/-lor tále/
Am înlocuit liniuța de unire cu liniuța de jos, ca să nu se confunde cu liniuța de despărțire în silabe.
Ica nu m-ai prins, deși mi-ar plăcea. Confunzi, tocmai dumneata, picioarele cu silabele. Și mai și numeri greșit. Versurile au, respective, 8-9-8-9 silabe. În amfibrah un picior metric e format din 3 silabe cu accentual pe a doua. Liniuțele oblice despart picioarele metrice. Dacă le numeri corect, am 3 picioare metrice la fiecare vers. Ideea egalității versurilor se referă la numărul picioarelor metrice și nu la cel al silabelor. În cazul de față toate versurile au același nr. de picioare metrice, 3, și sunt egale, deși eu consider această idee un manierism, după cum am mai discutat.
Dar chiar dumneata scrii catrene cu versuri inegale (ca nr. de picioare metrice, evident).
Catrenul de mai sus are versurile egale. Este o vorbă despre cel care râde la urmă. O știi?

Al dumitale
E.S.

Încă mai râd, când văd că-ți risipești energia (creatoare?!), dându-ne lecții de gramatică și prozodie.Dă-i \'naite, domnule pedagog, ești enervant de amuzant.
Chestia cu silabele a fost o capcană și ai căzut în ea: ha!ha!ha!!!

Cine râde mai bine, domnule pedagog?

înteține-întreține

Chestia cu silabele a fost o capcană și ai căzut în ea: ha!ha!ha!!!
(Ica Ungurenu)

Răspuns.
Mă bucur că ești satisfăcută
A fost inocența dumitale literară. Nu încerca să te scuzi, ai fost fermecătoare.
Cineva trebuia să te inițieze și mi-ai dăruit mie plăcerea să o fac.
Mă simt bine în compania dumitale veselă și literară.
Să ne jucăm împreună și cu un distih:

Înc-o dată doamnă Ica
Ai umblat cu fofârlica.

Al dumitale
E.S.

De ritm să te ții și-ți urez
Să-ți dea voioșia târcoale,
Ca peste un an să toastez
Și-n cinstea catrenelor tale.
Eugen Sfichi

De ritm mă țin, să nu clachez
Prin șanț, când câinii-mi dau târcoale,
Și-ncep de azi să toastez,
În cinstea catrenelor male.

male=mele, ca să rimeze
Cred că am prins amfi praful, poți să te apuci să toastezi, nu aștepta mai un an.
mitru

Bravo Mitrule, ține-te tot timpul de ritm că-ți face bine. Putem toasta pt iambii prin care îți începi catrenul, dar și pt \"amfi praful\" prin care îl închei. Cine aduce vinul?

E.S.

Băgăcios ca babele,
Pedagogul, vai de el,
Numărând silabele,
Și-a scrântit un degețel.

De rítm să/ te țíi și_ți/ u-réz/
Să_ți déa vo/-io-șí-a/ târ-coá-le/,
Ca pés-te/ un án să/ toas-téz/
Și_n cín-stea/ ca-tré-ne/-lor tále/
E.S.

Ica, a greșit! Formula nu este 7, 9, 9, 9, ci 8, 9, 9, 9.

De când toastez are numai 2 silabe? Nu cumva are 3? \"to-as-tez\", cu prima și ultima silabă accentuate? Deci și ritmul la versul 3 este \"amfibrah\" altoit.
Nu ar fi mai bine să lăsați lecțiile și să scrieți epigrame pe care să putem exersa și noi critica? Avem teoreticieni super avizați pe site. Trebuie numai să le aplicăm indicațiile.

Ica, a greșit! Formula nu este 7, 9, 9, 9, ci 8, 9, 9, 9.

De când toastez are numai 2 silabe? Nu cumva are 3? \"to-as-tez\", cu prima și ultima silabă accentuate? Deci și ritmul la versul 3 este \"amfibrah\" altoit.
Nu ar fi mai bine să lăsați lecțiile și să scrieți epigrame pe care să putem exersa și noi critica? Avem teoreticieni super avizați pe site. Trebuie numai să le aplicăm indicațiile.

(Ioan Ruse)
________________________________________
Să vedem ce spun dicționarele:

A TOASTÁ ~éz intranz. A rosti un toast (la o masă); a ține un toast. [Sil. toas-] /<fr. toaster
Sursa: NODEX|

toást s. n., pl. toásturi (sil. toas-)
Sursa: Ortografic


Deci “toas-téz” este corect, așa cum am scris.

Să-ți dau o veste bună: unele surse dau corectă și varinta de 3 silabe.
Ambele pronunții sunt acceptate, ceea ce înseamnă că nu am greșit.
Deși nu m-ai prins nici acum, îți mulțumesc pt intervenție. A fost un gest normal și mi-ai dat ocazia să mai stăm de vorbă.

Îmi ceri să scriu epigrame. Am în jur de 140 de comentarii pe site scrise într-o lună și marea lor majoritate conțin un catren sau un distih. Poți “exersa” pe oricare dintre ele, așa cum zici că ai vrea.
Cicinat Pavelescu spunea că măiestria unui epigramist se vede în spontaneitatea sa și în capacitatea de a da replici, pt că ele sunt rodul miilor de ore de exercițiu în singurătate.
Mi s-a părut mai tentant să dau replici.
Până la indicațiile teoreticienilor super avizați trebuiesc respectate regulile elementare ale versului și atunci când se încalcă, sugestiile sunt bine venite. Dacă îmi găsești vreo greșeală de prozodie, semnaleaz-o imediat și dacă e cazul o voi îndrepta.
Mai vorbim.

E. S.

Așa, și până la urmă cum rămâne? Eu am scris \"Unui confrate\" și to-as-tez de unul singur? Asta cu silabele e tare grea, urechea mea zice să toastez în trei silabe, pronunțați tare și se pare că-s trei. Și ce zice Eugen cred că-i mai mult să o țină pe a lui. A toasta cred că e:toa-sta deci nu poate fi o silabă și atunci toastez după Eugen ar fi:toa-stez , două silabe dar altfel despărțite. Dar ce mă bag eu aici asta nu-i agri-cultură! Până o rezolvăm scriu fără să folosec în scris acest cuvânt, practic îl folosesc în fiecare zi, și mă gândesc că dacă \"oa\" e o formațiune siameză nu putem să o dăm în două numai cu o opeațiune la nivel academic.

Ca să clarificăm treaba cu \"toastez\" ar trebui să știm dacă gruparea celor două litere \"oa\" este un hiat sau un diftong. Dacă e hiat avem sigur trei silabe la \"toastez\" iar dacă e diftong două că nu putem despărții pe o de a. Curios e că poate să fie și una și alta. Personal cred că-i un hi-at,
mitru

Ambele forme sunt corecte.

Păi dacă ambele forme sunt corecte care mai era problema voastră=
Bagă aici mailul să te întreb direct.
mitru

Ți-a dat mult de furcă formula mea -7,9,9,9, nu-i așa pedagogule?
A trebuit să te documentezi, să numeri și iar să te documentezi, apoi să dai explicații... Muncă, nu glumă!