Când albul tronează, pe edil îl enervează.
Vanghelie-n mod involuntar, S-a enervat, după ce-a nins, Că, în sectorul său, "distins"... Albu-i, acum, majoritar.
În stil românesc
Această iarnă, cu zăpezi, Pe locu'ntâi ne-a propulsat. Să vezi!... Zăpada ne-a blocat, Din două... trei autostrăzi.
Ruga toamnei
Arborii-n genunchi se-apleacă Și-i cer toamnei să nu treacă. "Scumpa noastră zâna bună, Măcar frunza să rămână. Lasă-le viu colorate, Cu nuanțe-amestecate, Să ne bucurăm din plin, De cromajul
Pe ce pun preț
Pe drumul meu de vise, Pe care mă strecor, De-s stelele aprinse, Sau, uneori, e nor, De-i ploaie, sau furtună, Și stropii curg șiroaie, Cu oameni, împreună, Cu ei, cu-această droaie, Mă
Speranță
Sunt un om nefericit! Datorii m-au năpădit, Dar, eu sper că voi găsi, Înțelegere într-o zi. - Și de nu va fi să fie, Am s-o scot pe datorie, Într-o piață... undeva, Ca să iau bănuți pe
Vis de orhidee sălbatică
Hai, nu fi tristă dragă orhidee! Că într-o zi, când nici nu te aștepți, Divinului, îi vine o idee Și o aplică, în toiul unei nopți. Iar, faima și iubirea ce-ți dorești, Spre tine, negreșit,
Timp rasucit
De aș putea să întorc timpul, Copil aș vrea să fiu acum, Încremenit în "anotimpul, Copilăriei de parfum". Dar, cum povara anilor, O evidenț-a devenit... Numai în vraja viselor, Pot să mai
Nostalgie
Închide ochii române visător Și lasă raza gândului să zboare, La tot climatul cel înălțător, De-acasă, al zilelor de sărbătoare. Nu te îmbie, ușor, la nostalgie, La clipele trăite în copilărie?
Constatare
Când nostalgia a crescut, Cuprins de dor, te lași visând Și când te duce în trecut, În amintiri te vezi zburând, Pe sanie alunecând... Te vezi în locul tău natal, Pe ruginitele patine, Pe
Recunoastere
Dintr-o greșeală fericită, In agonia am pătruns. Dar, recunosc și sunt cinstită, C-așa maieștrii m-au "împuns".
versuri
Stihurile mele, poate, nu sunt inspirate, Dar, încerc acum, să fac rime-alăturate Și să spun că vă admir, pe voi, toți și toate, Ce vă etalați creația, în versuri aparte. Dacă nu mi-a reușit,
unui junghi in coaste
Vin c-o mare rugăciune: De se poate, vreo minune, Am un mare junghi în coaste, Ce-mprăștie dureri vaste. Nu mă lasă, orice-aș face, Nici cu hapuri nu-mi dă pace. Ce să fac, ce
