Poezie
Ultima Cruce
1 min lectură·
Mediu
A existat departe pe pieptul meu,
pe vremea când zburam prin nori
și mă ardea, dar era soarele,
ea era doar grea, legată de mine
dorea, ea poate, el cine-știe...
să mă pună în ape, să tac, să nu rad
dar erau doar cei care mergeau pe...
pămant, care strigau aceasta...?
De ce să cred altfel, decât așa
cum zic ei... imi spuneam.
Și-mi loveam iar, poate de nouă ori
pieptul să-mi cada, în flerul unei obsesii
cerul îmi udă spatele, cand eu cădeam
poate plangea, când aruncasem spre el
ultima cruce
002.727
0
