Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

dictando

2 min lectură·
Mediu
când eram mic era simplu
nu aveam nevoie de notificări sau alarme.
îmi scriam singur, pe ultima pagină
a caietului de dictando,
cu litere mari, apăsate:
Mihail, să ții minte!
mi-a picat nu demult în mână un caiet vechi
l-am privit îndelung — pe ultima pagină
avea îndemnul scris de șaisprezece ori,
câte o dată pe fiecare rând,
iar punctele semnelor de exclamare
însemnau tot atâtea găuri în coală
literele se înghesuiau unele în altele,
cu graba unui copil care aleargă
cu șireturile desfăcute —
doar litera M a rămas aproximativ aceeași,
înaltă, cam strâmbă,
cu ultimul picior retezat...
lângă porunci, mâzgălite câteva semne
unul părea un om cu brațele ridicate,
altul, un câine văzut de sus.
mai era un cerc străpuns de trei linii,
ca un ceas la care toate orele
se întâmplaseră deodată.
Mihail, să ții minte!
afară, un camion dădea cu spatele.
niște oameni descărcau mobilă.
unul ducea un scaun cu picioarele în sus,
altul lega cu frânghii o oglindă mare.
am întors caietul, am căutat
pe paginile dinainte.
probleme cu trenuri, împărțiri cu rest,
o pată de cerneală întinsă cu degetul…
Mihail, să ții minte!
am privit iar pe geam —
oamenii ridicau oglinda pe dinafară,
spre o fereastră de la etajul trei.
se legăna încet în frânghii,
iar în ea se vedea cerul, răsturnat
deasupra curții.
șaisprezece găuri de exclamare!
câtă încredere avusesem în mine
dacă apăsasem cu așa mare putere
am luat un pix
și am scris sub toate poruncile,
cu literele mele de acum:
Reținut!
0022
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
252
Citire
2 min
Versuri
47
Actualizat

Cum sa citezi

Mihail Doru. “dictando.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihail-doru/poezie/14206985/dictando

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.