Poezie
Unde sunt ...?
1 min lectură·
Mediu
Unde sunt visele mele
Ce zburam mereu cu ele
Pân’ la stelele albastre
Ale galaxiei noastre?
Unde-mi e copilaria
Ce-o credeam cât veșnicia
Când umblam pe Valea Mare
Pe-un murg frumos călare?
Unde este Valea Bună
Integrată în natură
Cu izvoare cristaline
Șerpuind printre coline?
Lacul de la Râpi cu apă
Unde vitele s-adapă
A rămas în timp pe cale
Undeva în Carul Mare
Merii înfloriți pe plai
Au rămas undeva-n rai
Au trecut în amintire
Prin a timpului trăire
Bâlciul de la Sfânt Ilie
L-am pierdut în veșnicie
Iar cosașii din fânețe
I-am lasat în tinerețe
Verile înmiresmate
Cu iubiri împovărate
Au ajuns povești perene
Cu Ilene Cosânzene
Toamnele împodobite
Cu livezile-aurite
Sunt acum repere sfinte
Pe-ale bunilor morminte
Iernile acoperite
Cu ninsori necontenite
S-au topit în poezie
Cu a mea copilărie
Mihail Buricea
012.411
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihail Buricea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihail Buricea. “Unde sunt ...?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihail-buricea/poezie/188151/unde-suntComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Va e dor de copilarie, domnule Buricea? Stiti ce sunt oamenii mari? Tot niste copii, care cred ca stiu totul, stapanesc totul, care doresc sa aiba totul spre delectarea lor trupeasca si sufleteasca...
Daca multi ar vorbi depre copilarie cum vorbiti dvs, altfel ar fi inteleasa si traita viata... Mi-a placut poezia...