Mihail Bârsan

Trambulina sufletului este de obicei modificată după suflul fiecăruia. Unde începe haosul, se alinează alături și o oarecare plăcere de a plămădi trupuri ușoare, de lut.

Pastel de toamnă, tandem bacovian, vrăjit muzician.

Obișnuită să ții deschiși ochii mari, privind astfel natura în acuratețea ei, privești cu feminitate sporită unele detalii care se întipăresc într-o minte sedusă de fiecare \"despărțire\". Totul pentru muzica frunzelor uitate pe colțuri de bancă, e toamnă, e anotimpul când relațiile se sting fumegânde..., și când se aude lovirea unei clape preferate cu un deget metalic. Abuzează astăzi de o femeie, mîine vei inspira o tornadă.

Uneori linia se întrerupe și astfel se încep marile profeții din dragostea unei \"ei\" ( o prea frumoasă ), albul inocenței, albul virginal pare a se întâlni cu albul mortual, cu pulsul stins sau aflat în \"marea stingere\", în marea trecere... Toate conduc spre \"ea\", icoana de pe piept, umerii albi de cenușa aruncată pe țărmul mării imortalizat-inamorate.