Sergentul Grigore a Lupului

– Ia uitați-vă la el!... Lampa mă-sii de mucos azi și măine! Nici una, nici două ”Mai bine v-ați duce acasă nene Grigoare!” ’tui ceapa lui de căcănar! Îsta-i cărciumar-r-r?... Vă spune sergentul Grogore a Lupului că nu e! Nu e, pentru că nu are pic de reșpect pentru camarazi! Asta s-o știți de la mine! Geaba are halat alb, ca felcerii, dacă botează ”Șlibovița” cu apă, ’tui botezu cui l-a închinat! Iar când mi-e mie lumea mai dragă ”Mai bine v-ați duce acasă nene Grigoare!” Acasă, ai?... Sergentul Grigore a Lupului se duce acasă când vrea el, nu când vor alții, așa să știți! Păi eu în cărciuma lui Iankel, beam pănă-n zori și cânta-a-am, de se cutremurau geamurile ”Соловьи, соловьи, не тревожьте солдат/ Пусть солдаты немного поспят...”* Iar îsta... ”Mai bine v-ați duce acasă nene Grigoare!” Acasă, ai? De parcă noi doi am fi îmbrăcat deodată ”ghimnastiorca”**, sau am luat Budapesta împreună, și eu nu știu? Sau poate a pierdut și el piciorul pe front, ca mine? ”Соловьи, соловьи, не тревожьте солдат/ Пусть солдаты немного поспят...” Colac peste pupăză, o mai aduce necuratul și pe babă ”Vino Grigore acasă!” Și stă pe capul meu cu ”Vino Grigore acasă!” De-mi vine să mă duc cât văd cu ochii, dar acasă nu mă duc! Nu-u-u! Sergentul Grigore a Lupului se duce acasă când vrea el, nu când vor alții, așa să știți! Acum ”Vino Grigore acasă?” Ai?... ”Vino acasă?” Dar când eram sub Budapesta nimeni nu-mi spunea ”Vino Grigore acasă!” Paștele mamii ei de viață! Nimeni nu mă chema atunci din iadul războiului, când imi fluierau gloanțele pe lângă ureche, și cădeau bombele de ziceai că-i sfărșitul lumii, urlau motoarele și nechezeau caii, trozneau căruțele răsturnate și se văitau de moarte răniții, atunci nu mă chema nimeni ”Vino Grigore acasă!” Iar acum ”Vino Grigore acasă?” Ai? N-o să fie cum vreți voi bă, niciodată! Sergentul Grigore a Lupului se duce acasă când vrea el, nu când vor alții, așa să știți! Pentru că voi nu a-ți luptat cu mine sub Budapesta ”Соловьи, соловьи, не тревожьте солдат/ Пусть солдаты немного поспят...” Ați privit voi moartea-n față? Ați călcat pe pămîntul așternut de morți și de trupuri sfărtecate? Ai? Paștele mamii ei de viață! De ce nu-mi spunea nimeni atunci ”Mai bine v-ați duce acasă nene Grigoare?” De ce nu m-a chemat nimeni ”Vino Grigore acasă?” De ce?... Iar acum ”Vino Grigore acasă!”. Sergentul Grigore a Lupului se duce acasă când vrea el, nu când vor alții, așa să știți! ”Соловьи, соловьи, не тревожьте солдат/ Пусть солдаты немного поспят...” *Privighetorilor, privighetorilor Nu tulbarați somnul soldaților, Lăsa-ți-i să mai doarmă un pic. ** Ghimnastiorca – cămașă de soldat (rus.)