Poezie
Poem patriarhal
1 min lectură·
Mediu
Miroase-n sat a pâine, a vin și a iubire...
Genunchiu-mi plec, iubito, ca orice păcătos,
când clopotul răsună, pe deal, la mănăstire,
sunt rob al poeziei, și rob a ce-i frumos.
Un vers, prelins ca fumul, mi se așterne-n pleoape,
condeiu-mi este arma, prea pașnică pesemne,
încărunțește versul și iar te simt aproape
când iarna lin coboară pe clopot și-n poeme.
Mi-e găurită talpa pingelei, pun blacheuri,
genunchiu-mi plec, rob ție și fără umilință.
De mult cu trista-mi viață, eu nu mai fac pariuri
și voi muri-ntr-o noapte, la propria-mi dorință.
003.136
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mihai traista
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
mihai traista. “Poem patriarhal.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-traista/poezie/13900994/poem-patriarhalComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.