Momentul împietririi
Parcă s-au frânt crengile În ochi, Parcă plânge vântul Prin frunzele galbene, Parcă cutremurul Înghițise toate inimile, Parcă glasul se naște Pe pământ. Parcă eu nu sunt eu Și tu nu ești
MTmihai traistaDincolo de tine
(Desen de ianuarie schelălăitor) Dincolo de tine, Ca dincolo de mări, Vântul cafeniu s-a ridicat în două picioare. De dincoace de tine, Dincolo de sirene, Þipă toți pescărușii de
MTmihai traistaPeisaj de iarnă
Pictorului Aurel Dan pe poteca dintre suflet și biserica din deal renășteau strămoșii (tăcerea de dincolo de cruce al turlelor ninse) iernilor
MTmihai traistaîn genunchi ca niște umbre...
... cuvintele sunt de prisos gândurile la fel. atunci – să bem!... căci se poate întâmpla să treacă pe lângă noi cu lanțul rupt un câine zâmbind iar nouă în afară de poezie și umbre... nu
MTmihai traistaFata îmbrăcată în mov
precum desfrânatele de pe străzile Vechiului Babilon fata îmbrăcată în mov hoinărește prin gândurile mele. uneori ținăndu-se de mână cu un plop rânit de ploaie. pași lor se preschimbă în
MTmihai traistaBalada cioplitorului în piatră
sculptorului Mihai Borodi Înflorește trandafirul sub dălțile trudite, Se nasc noi orizonturi sculptate în granit. Mai nobilă e vița din porțile cioplite, De-a lungul căii fără de
MTmihai traistaLa rămas bun
„În memoria poetului și prietenului meu Mihai Nebeleac” Era atâta iarnă-n Rona și în tine În noaptea-n care tu te-ai stins. Spune-mi dincolo-i mai bine, Sau nu mai ai nimic de zis
MTmihai traistaPoem de nea
Se anunță iarăși vremuri de tăcere, se răscoală seva în copacii goi, se preschimbă drumu-n țipăt de durere, și-a pierit nădejdea întoarcerii-napoi. Zămbetu-ți serafic încă mă mai cere, ochiul
MTmihai traistaBalada primei ninsori
Iar îmi ninge-n suflet a poveste veche. Ogoiește, Doamne, dorul meu de drum! Când îmi pare viața floare la ureche, voi plăti iubirii ultimul uium. Am primit ninsoarea ca pe o chemare, ca pe-un
MTmihai traistaTristeți de toamnă
Toamna când încep să simt durerea Frunzelor, ce se desprind din ram, Se mai așterne peste noi tăcerea, De parcă am fi din spița altui neam. Atunci se nasc în mine perturbații, Resimt
MTmihai traistaPoem patriarhal
Miroase-n sat a pâine, a vin și a iubire... Genunchiu-mi plec, iubito, ca orice păcătos, când clopotul răsună, pe deal, la mănăstire, sunt rob al poeziei, și rob a ce-i frumos. Un vers, prelins
MTmihai traistaElegie pentru linia ferată
Vreau iar să mângâi tandru trupul tău de fată și să te strâng în brațe cu tot cu univers, apoi să scriu poeme pe linia ferată și trenul să oprească la fiecare vers. De iasomie tufe vor înflori
MTmihai traistaTragica beție
Lui Ducu Berți Adulmecă-mi povara trădărilor de-a rândul, beția risipită prin fumul de țigară, păcatele cu fapta sau cu gândul și câte și mai câte, rămase pe afară. A vieții mele haină e
MTmihai traistaLa căderea umbrelor
La căderea umbrelor florile brodează pe aripi de fluturi apusul soarelui Așteptarea devine durere prenatală Păsările scot la licitație zborul Crucile înmuguresc în inimile
MTmihai traistaNiciodată pietrele
Niciodată pietrele nu vor atinge sânii fecioarei, niciodată pietrele nu vor strânge coapsele femeii, niciodată pietrele... Niciodată! Într-o seară Manole, meșterul, s-a îmbătat
MTmihai traistaMustangul
bunului meu prieten Eduard Antonian Eu sunt mustangul stepelor divine și coama-n vânt mi-o port ca pe o ninsoare, eu galopez prin visul neînceputelor fecioare, pe mine mă nechează doar mânzele
MTmihai traistaSabia lui Damocles
Am îngenuncheat ca să mă rog la chipurile de bronz ale poeților, iar amintirile au strigat: \"Îmbrăcați-l în cămașa lui Nesus, și culcați-l pe patul lui Procust!\" Timpul atârna greu deasupra
MTmihai traistaViață de câine
(lui Traian Basescu in amintirea altor vremuri) Un cățel cu părul creț printre câini un cărturar, lătrase odată îndrăzneț în audiență la primar: \"Ce aveți domnule cu noi, cu viața noastră
MTmihai traista* * *
Voi pleca discret să nu aud glasul tau, ce suna a clopot turnat din iubire, vestind câte-o moarte, vestind câte-o nuntă... Iar timpul din trupul tău mușcă, ca dintr-un măr crăiesc, la un
MTmihai traistaSiguranța
Am înarmat țâncii cu puști de soc, pistoale cu apă, și cai de lemn. Bieții soldăței de plumb al mileniului trei… Poate la noapte vom dormi mai liniștiți.
MTmihai traista***
*** Dacă aș putea învăța limba păsărilor, atunci, poate, aș înțelege zborul și m-aș simți liber- în fața dragostei și a morții.
MTmihai traistaIn ajun de ziua crucii
ÎN AJUN DE ZIUA CRUCII La casa amintirii, cu prispa albastră, Păianjenii țesură dantelă la fereastă. Și poarta și făntâna de-o veșnicie tac, De mult nu mai miroase a
MTmihai traista