Locul nestiut de noi

În clipele tainice ale dimineții, pașii tăi cad domol peste amintirile mele. Dincolo de geam, bolnava lumină se face din ce în ce mai bine. Pașii tăi plutesc, curg, alunecă, se dau de-a dura peste visele noastre îmbrăcate în culori (incredibil de calde), iar dincolo de vise cocorii copilăriei numără șoaptele noastre de dragoste. De ce ți-ai lăsat pașii dansând prin sufletul meu gol? Te-ai ridicat și dusă ai fost. Uitându-ți surâsul încremenit deasupra pașilor, iar drumul... drumul meu s-a rătăcit dincolo de dragoste și pași tăi s-au oprit în locul neștiut de noi...