Mihai T. Ioan

Atâtea femei frumoase Trec pe stradă Și fiecare având stăpân Un bărbat botos care O așteaptă acasă Plin de nervi Dorind să îi fie Servită masa Călcați pantalonii de tergal Și masat spatele

-Bună dimineața, spuse el, sunt Harry Potter ! Era așa de sfios, cu ochii albaștrii, adânc albaștri de se străvedea culoarea lor prin lentilele ochelarilor. Cicatricea sub formă de fulger de

SPAÞIULDINTRESECUNDE Există între fiecare două secunde un loc, un spațiu pe care nimeni și nimic nu îl măsură. Ca și cum nu ar exista. Cronometrele atomice și cele cu roți dințate îl ignoră la

MILIARDARUL DE CARTON Am șofer un fost maior de securitate. Nimerește moneda de o sută de la cincizeci de metri. Și bate ca în filme. Cu picioarele și cu capul. Eu îi zic Bruce. Din păcate e

OCEANUL ELECTRIC -interviu cu Ion Vasile Dumitru, maistru fierar betonist, șef de brigadă la șantierul Porțile de Fier I R.- Domnule Dumitru Vasile I... IVD- Domne nu te mai obosi atîta, poți

Când am ieșit din pântecele Maicei mele O am văzut-o pe muză O babă bătrână Știrbă strepezită Cu părul cărunt Fă-mă tânără A șoptit ea Fă-mă tânără… Cum ? Am întrebat eu Prunc

romanta primaverii de-atata primavara simt ca devin pamant imi infloresc in carne curcubee culori aprinse panglici de cuvant de-atata primavara simt ca devin femeie imi scot afara degete

AGENDA NEAGRÃ A ELENEI CEAUȘESCU 26.Ianuarie 1985 Ieri a fost ziua mea. Am avut musafiri dă la ceceu a venit și tîmpita aia dă Lina dă mi-a stricat toată seara că avea o blană dă puf dă

Ca să faci oțel ai nevoie mai întâi și întâi de niște bărbați puternici, care să nu se teamă de nimic. Apoi trebuie să le dai acestor bărbați un crâmpei de foc pe care să-l adune în palmele lor.

ORA OPT SI UN VEAC Sunt prizonier în miezul unui război Care crește în jurul meu Așa cum crește fructul În jurul sâmburelui. Simt că nu mai am carne Pe oase Ci doar o carcasă de

Jilțul lui Dumnezeu Scaunul pa care stă Dumnezeu nu e un tron, ci mai degrabă un jilț. Un jilț de modă veche . Nu e făcut din lemn scump. Nu e bătut cu pietre prețioase. Nu are

Roua de aur Încep să semăn din ce în ce mai mult cu tata Suntem același Ioan strigând în pustiu Împărțim aceeași piele de leu zdrențuită Nu mai știm cine e tată și cine e fiu Am semne de aur

parcă mi-o rup din carne cuvânt cu cuvânt poezia bubă rea de care nu scap prin chirurgii profane fiecare vers un chist cu viata sa proprie umplu lumea de răni purpurii și de sânge

Romanță desuetă Să ne iubim îți cer să ne iubim Ca-ntr-un poem din lirica persană Cât nu ne-or duce încă-n țintirim Să ne ascundă-n ierburi și grozamă Nu pregeta întoarce-te diseară Astăzi

O MIE DE CUVINTE PE MINUT Ce vreau să spun Scriu furios și tandru de o viață întreagă. Nu știu de unde vine scrisul, cum mă umplu de cuvinte, de oameni și de întâmplări. Știu doar că se adună,

Nimic mai amar Decât patima scrisului Nimic mai dulce Decât patima scrisului Nimic mai plin de patimă Decât patima scrisului Fuior de cuvinte Lanț de cuvinte Patima scrisului

Poemele pe care le scriu prind viață Și pleacă să își caute cititori Aiurea Prin lume Se întorc la mine După un timp Sleite Și fără vlagă Mor pe masa mea de scris Cenușa unor metafore Pe