Poezie
Plegaria
3 min lectură·
Mediu
I.
aer plutind
străzi prăfuite
aripi transparente
poate roșul meu curgând
stare nebună de somnolență
pășind poate zburând
deasupra străzilor străine
necunoscutul pierdut
rătăcit în bezna trotuarului
potrivire în neant
iubita așteptând acasă cu
părul căzând pe umeri goi
briză de trandafir
pe țărmul camerei
mă așteaptă
soție de poet cu vedenii
litere, cuvinte, metafore
stradă pustie și mozaic
întunerec nevăzut
asfaltul rece
încălzindu-mi talpa
aerul filtrat în nări
plămân respirând
exaltare.
cupidon și-a înfipt
ultimul arc în sine
(plec, îl caut să îl ajut
de spui că e ultimul
îl scot îl rup
înfigându-l în două inimi
poate scăpăm)
îngrămădire superficială
de efemeri
lăsând ultimul poet-clovn
în voia vântului
iubita mea mă iartă.
doar ea.
II.
felinare neaprinse
gândire visată
inspirație adâncă din
aerul curat
volumul cugetărilor la
cel mai scăzut nivel
speranțe idei mărețe
inelarul tău
noi doi sub cupolă
III.
ființe înmărmurite pășind pe
trotuare intersectate
cuib la mezanin
neoane pâlpâind la periferie
pisici lătrând
câini cu trei picioare mieunând
beatul din tufiș
aranjându-și piatra
calea viitorului pierdut
binecuvântarea cerșetorilor te
invită la cugetare
asfințit
vocea sirenei la
capăt de oraș
prevestește sosirea
viață în vârf și răscruce
(dă-ți sângele în deșert
lasă-te dus)
arată-ți colții,
suflet de poet!
(progres către abis)
aburi ridicându-se din
gura de canal
frigul încolțește
trotuare goale
liniște apăsătoare
întunerec
de nepătruns
oglinda oarbă. reflexia nevăzută.
întrebări aruncate în vânt
și răspunsuri întârziate
adierea vântului de iarnă
aduce miros de stele căzătoare
chic extravagant în
boemul Marais.
IV.
prezență fizică și spirituală
auziți ființa atenției?
îngrijire continuă în timp
și nediminuare
sunteți prezenți? sunteți cu toții?
vă puteți atinge cu degete răsfirate?
percepeți ființa celuilalt?
sunteți familii? simțiți iubirea?
căldura copiilor?
vă amintiți de primele lor cuvinte?
lăsați-vă pătrunși de căldura sobei
țineți-vă de mână
cuvinte plutind în aer
recital de poezii
lumina trecând atingând
mirosul cald al camerei
acordurile primăverii
pâlpâie pe frunzele reînverzite
atingeți degetele iubitei
cuvintele privirea plină de dor
jurnal întrerupt
istorisire neterminată
viață la picioarele voastre.
o frângeți?
V.
iubita mea acasă
părul dezlegat căzând în valuri
umeri goi
privire îndrăgostită
miros cald de lumânări
dormitor în semiîntunerec
fotografii înramate
clipe în timp momente unice
o, te iubesc soție de poet cu vedenii!
atinge-mă ușor pe frunte
VI.
Bărbatul inspira adânc din aerul
curat de noapte.
pășind tiptil sub felinare aprinse,
atinge soneria. sună a cântec de leagăn.
lumini aprinzându-se pe hol.
pași apropiindu-se, podeaua
politicianului scârțâie ușor.
ușa fortăreței se deschide cu greu.
Bărbatul spune:
\"am venit să vă anunț că statutul
dumneavoastră de om a expirat.
în cele ce urmează veți figura
ca politician.\"
\"Vă dați copilul în război?
Vă dați copilul în război?\"
003
0