Scurtă bioradiografie de cuplu.
Efectuată la data de 22 iunie 2007, când am aflat că ce ne desparte este ceea ce avem împreună: puținul. Care, neputând fi ucis, ne va uni definitiv.
Este
Și simțeam sufletul tău curat și trist
Cum simți luna care plutește tăcută
După perdelele trase.
Și simțeam sufletul tău sărman și sfios,
Ca un cerșetor, cu mâna-ntinsă-n fața
Dansa temut, pe marginea luminii
Plutea-n paharul gol, în vid lichefiat
Adulmeca prin creștet, asa cum fac delfinii
Așa cum fac delfinii, când uită de dansat.
Tăiată fin, de-a marginea-i,
Paianjenul Ser urcă.
Iar.
E negru, și-n cârcă,
de dar,
are cruce si hârcă.
Prin trup îi trec șase
picioare-răscruce.
Si știe că știu
unde pânza
își duce.
E firesc:
in pustiu.
in
este bine să știi, de exemplu,
cât este ceasul
în templu.
și cât de departe e vestul
ori cât de adânc universul.
ăsta, nu altul,
ce-ar putea reieși
complicat, prin calcul.
e bine să
arab,
da-mi un cuvânt
pentru apă, cer sau pământ
ori spune-mi pe nume sau nu
zi-mi: marinare!
sau cum vrei tu.
vin de departe , martor am vântul
ia banul de aur, îi știi sigur cântul.
cum
de ce crezi că am doar un ochi
si la trup mana stanga?
vezi dalta purtata pe chip,
zambetul nerostit inca?
seninul pe frunte urmeaza si el.
stapanul... mai are ceva treaba...
mester e
Aveai chipul ascuns de mainile Mirunei
Erati ca o floare cu doua petale
Si sirene sau foci, delfini parea ca erati
Sau zanele bune.
Eu ma loveam peste gura cu mainile roase
Auzeam printre
