În dezacordul universului
harpă, te-am găsit pe tine
mângâind prin nori
sălbaticul vis al unei zâne
ce goală se scaldă
în dulcea plăcere
ce se scurge
din salcâmii
ce-mi răsar
din
scriu și merg
stau și șterg
cuvinte
prin zapada
ce s-a plâns
din ochii tăi.
și mă cheamă
să mai stau
pe o geană
și să-i dau
iubire,
nu dojeană.
în ajunul sfânt al viselor
sălbatic
Plouă adânc din vis
în lumina cea firavă
orizontul cel închis
în curgere de lavă
mă pierd printre stropii
ce se pierd printre mine
strecurându-se ca șerpii
intrându-mi chiar și-n vine
și
Ai lăsat tăcerea
să se strecoare
în iatacul nostru
ca o greșeală
într-o poezie
pentru ochii tăi…
nimic plănuit
nu va face rău
chiar nimănui
iar necuvintele
spuse prin nevorbe
sunt
m-am separat de creier
înnădindu-mi spinarea
de tulpina viselor tale
care crește în prelungirea
gândurilor mele
ce se îndreptă spre cer.
m-am separat de glas
înecându-i răsuflarea
în
Atât de multe lucruri îmi spui
numai privindu-mă ...
cu ochii tăi care mă străpung
fără prea mult efort
și mă dezbracă …
de hainele triste
și de toate măștile
și de toată anxietatea
adunată
Fluturi albi și dulci ne înconjurau
și se agățau de iubirea noastră
cu parfumul pasiunii ne îmbătau
ca pe două flori din glastră.
Și ne-au așezat pe-o petală de crin
pe tine ca pe un
S-ar putea să am nevoie de tine
poate chiar la următoarea gură de aer
să inspir parfumul tău din haine
și să se revarse apoi pe cer.
s-ar putea să am nevoie de tine
poate chiar la următoarea
Singur ca un unu vertical
încep să prind rădăcini
în acest mâl primordial
înconjurat de nouă spini.
și germinez în jos fără tine
unde a început Singurătatea
să se târască până la
bătăi de tobe adânci și reci
se-ascund fricos prin bălți
de sânge scurs ușor din teci
și din rănile dârjilor celți.
se-aude un ropot înnegrit
smuls aprig din nămol
cu fierul îndoit și
Străină-mi crești în suflet
asemeni primăverii-n iarnă
uitând cu un strop de violet
a ta eșarfă prinsă-n geană.
Vise despletești din mănunchiul lor
odată cu al tău păr cu flori și negru
din
Când nu dorm
mintea-mi fuge la gânduri
iar gândurile la tine…
în locul tău, pe bancă lângă mine
s-a așezat Tristețea cu părul ei lung ce-i acoperea fața
suspinând cu parfumul ei de ploaie de
Traduc de pe fața ta cuvinte noi
ce nu le-am mai auzit niciodată.
Evit ochii tăi de teama adevărului
ce nu l-am cunoscut niciodată.
În freămatul părului tău cu flori
e cineva pe care n-o