Poezie

rugaciune

1 min lectură·27 martie 2008

Mediu

RUGÃCIUNE

În numele tatălui, și-al fiului, și-al sfântului duh

Eu apelez la tine - altfel la cine?

Chiar nu mai am unde să merg: știi bine.

Îmi calc orgoliul și cad în genunchi - spre Tine

Rogu-te, o dată, doar o dată, fă și tu ca mine.

Dacă un lucru m-a învățat lumea,

E că de-acolo sus, nu se mai vede ura,

Durerea, tristețea, chiar și-amorul;

Părintele nu-și înțelege odorul

Stă între ei timpul; trecut și viitorul.

De e nevoie-ți spun, ruga-i cinstită,

Ea vine din inima-mi umilită,

Știu tu urăști Părerea. E cumplită,

Distruge unitatea ta minuțios zidită.

Și-atunci te-ntreb - totuși de ce-i sădită?!

Coboară-te-ngenunchi, ca pentru rugă

Tată, oprește un moment ciudata astă fugă!

Vino-n pădurea-ți, șezi, CURMÃ-ÞI DIN FUGÃ!

Uite, vântul culcat-a la pământ o veche buturugă,

Și-acum zbiară năpraznic: NU POÞI FI ÎMPÃRAT FÃRÃ DE SLUGÃ!

002.314

Mihai Pintilei. “rugaciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-pintilei/poezie/1775577/rugaciune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.