Poezie
Lumina mea
1 min lectură·
Mediu
Văd o lumină-n depărtare și pornesc spre ea grăbit
Dar ea se stinge-ncet în taina, în întuneric monolit.
M-opresc din drum și mă întreb zdrobit
Ce am făcut eu oare, cu ce iar ți-am greșit?
Acuma noaptea a trecut și-o noua zi începe
Lumina se revarsă iarăși peste câmp și peste stepe.
Ochiul îl deschid încet și privesc apoi in zare
Unde esti lumină-n soare, te gândești la mine oare?
Un nor de ceață greu se lasă acum, in jur e numai scrum
Dar nu mai este întuneric, nu mai sunt singur pe drum.
Cu raza ta acum în inima mea nici nu mai simt durere
O flacără se-aprinde-n mine și negura eternă piere.
Acum e seară, e târziu, și soarele a asfințit
Pe cerul meu în schimb, o noua stea a răsărit.
Cuprins de farmec și splendoare, mă simt ca-n paradis
Ochii îi închid incet, visez cu sufletul deschis!
001.848
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Pantis
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Pantis. “Lumina mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-pantis/poezie/61915/lumina-meaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.