Poezie
toamna trista
4 min lectură·
Mediu
E vremea zilelor cu ceață,
În care soarele apare tot mai rar.
Mă scol mai obosit în fiecare dimineață.
E toamnă! și-s pensionar.
Copacii toți s-au dezbrăcat,
Natura parcă s-a oprit din viață,
E câmpul gol și e brumat,
E toamnă ! și e dimineață.
E lumea tot mai bulversată,
Se ceartă oamenii cu câinii la gunoi,
Și atmosfera este încărcată.
E toamnă ! și-i noroi.
E viața scumpă și e grea,
Spitalele sunt tot mai căutate,
Și nimeni să trăiască nu mai vrea.
E toamnă ! și e nedreptate.
A dispărut speranța și țara-i dezbinată,
Bisericile sunt prădate de tâlhari,
Se-mpușcă tinerii-n armată.
E toamnă ! și nu sunt bani.
Proxenetismul e acum în floare,
”Artiștii” pe scene se dezbracă,
Pudoarea-ncetul cu încetul moare.
E toamnă ! și lumea e săracă.
Sărac e sufletul din noi
Și viața noastră a devenit blestem,
S-așteaptă Judecata de Apoi.
E toamnă ! oare mai suntem?
Societatea-i putredă și imorală,
Părinții-i agresează pe copii,
Cei răi părinții și-i omoară.
E toamnă ! e anul două mii.
Omenirea și-a ieșit din minți,
Nu avem preoți pentru fiecare sat,
S-ascultă “telefoanele fierbinți”.
E toamnă ! și-i păcat.
Trădătorii au devenit eroi,
Pacepa-i ”cetățean de-onoare”
Morții se transformă în strigoi.
E toamnă ! și-n lume-i teroare.
Necinstea a ajuns virtute,
Corupția peste tot se-ntinde,
Din șes și până-n vârf de munte.
E toamnă ! și n-avem merinde.
Ziarele sunt pline de vulgarități,
La tv vezi numai sex și violență,
Prostituatele și homosexualii sunt priorități,
E toamnă ! și multă indolență.
Copii noștri sunt sacrificați,
Și transformați în bănci de-organe,
Ei sunt măcelăriți, nu înfiați.
E toamnă ! fie-Þi milă, Doamne!
La școli merg numai cei bogați,
Ceilalți n-au nici o perspectivă,
Statutul lor va fi de slugi și de argați.
E toamnă ! și lumea-i în derivă.
Disperații în piețe își dau foc,
Bogații organizează “baluri de cristal”
Săracii se aruncă de pe bloc.
E toamnă ! și totul e real.
Se omoară frații pentru-o palmă de pământ,
Căsătoriții cei mai mulți se divorțează,
Se fură crucile de pe mormânt.
E toamnă ! și lumea delirează.
Întreg pământul e sub Anticrist,
Așa cum scrie în Scriptură,
Și tot ce vede Dumnezeu e trist.
E toamnă ! și foarte multă ură.
E necuratul peste tot,
Sataniștii petrec prin cimitire,
Stindard le e capul de mort.
E toamnă ! și multă nesimțire.
E plină lumea de nemernici,
Părinții sunt lăsați pe drumuri
Și plâng icoanele-n biserici.
E toamnă ! și apele sunt tulburi.
Cei oropsiți canalele-și împart,
Și nasc copii ca șobolanii,
Au ochii triști și suflă-n pungi cu-aurolac.
E toamnă ! și-s bogați țiganii.
Sunt multe dări și-s tot mai grele,
Mereu apare câte-un prinț sau câte-un rege,
De la Hohenzollern și până la manele.
E toamnă ! și e fărădelege.
Avem chiar și un împărat,
Cu straie de argint și cu coroană,
E urâcios, incult și agramat.
E toamnă ! și tot mai mulți ne cer pomană.
Suntem europeni de când ne știm,
Aici ne-am format și am trăit ca neam,
Credința noastră-i de popor creștin.
E toamnă ! și toți ne dau câte un blam.
Găsești români aproape peste tot,
Cu ei se face comerț de carne vie,
Mulți pleacă și nu se mai întorc.
E toamnă ! și-o nouă formă de sclavie.
Acum în țară sunt stăpâni străinii,
Am devenit popor de cerșetori
Și tot ce-i bun ne iau vecinii.
E toamnă ! poți să mori.
E coadă permanentă-n farmacii,
Sunt tot mai multe cruci în țintirim,
Acum cei morți îi jeluiesc pe vii.
E toamnă ! și murim.
E viitorul tot mai nesigur ,
Deși de felul meu sunt optimist,
Mă simt străin și singur.
E toamnă ! și sunt trist.
De teama de a nu vă face rău,
Deși nu am terminat de spus,
Vă las cu Bunul Dumnezeu,
E toamnă ! și soarele a apus.
024193
0