Mihai LEONTE

ANUL 2009 An luminat, Cel care vine, Gând imaculat, Pleacă spre tine. Primește a mea urare, Pentru zile viitoare, Pline mereu cu Soare, Ca ziua de sărbătoare. Să-ți împlinești, Tot

Vezi un bloc, cu cinci nivele, (Stă așa de zeci de ani) Fără cărămizi în ele, Nimeni nu-l va termina, Zice-se că; NU SUNT BANI! * Iese multă lume-n stradă, Tare-s mulți, îs fără număr,

LOCURI NATALE… Prin umbra răchiților vechi, În farmecul acesta feeric, Mă cheamă dorul hai-hui, Să umblu bezmetic. Dacă de pe deal privesc, Câteva căsuțe răsfirate, Se lasă-n amurg

~~~~~~~~~~~~~~~~~ Unde ești adolescență, Plină de atâtea vise? Unde ești tu tinerețe, De gânduri ne cuprinse? Suntem aici stăpâne, La sânul tău, Întruchipate În bătrânețea, Plină de

Sclipitoare în lumină, Rocile ce mă-nconjoară, În contrast cu timpul de afară, Eu mă simt mai bine în mină. Chiar de munca nu e ușoară, Mulțumirea ți-e deplină, Când în roca

Iradiind speranțe doar visate, Jocuri de stele ce dansează ușor Aducând lumină în al inimii pridvor, Un mare nesecat de viață izvor, Fără gânduri de moarte. Lasă-mi gândul să alerge

5 PORUMBIÞA LUI DON BASILIO Porumbița lui don Basilio era o femeie frumoasă, netrecută de prima tinerețe, care s-a recomandat Paulina, supranumită Porumbița. A început să

AVIZ PENTRU CRITICI Mă uit la tine din înalt, Poetule, abia ieșit din fașă, Și îți strecor, insinuant, Șfichiuri din a criticii cravașă. Caut în fel și chip modalități, Prin care să-ți

acrostih Cununi de raze, cât de cât aureolate, Rupte din nu știu ce generatoare de lumină Îți sunt aduse proaspăt înmiresmate Simple culori de o creație divină. Talentul pictorului rămâne

MI-AR PLACE Îmi place nespus să te privesc Statuie înfiptă pe al inimii piedestal Să te ador? Eu însă aș vrea să te iubesc Îmi ești aproape dar, rămâi ideal. Îmi place părul să-ți

Dacă codrul îmi șoptește Lin izvorul se prăvale Totul zbuciumat trăiește Când oricui apari în cale. Vezi că totul ți se-nchină, De frumusețea ta Pământul e vrăjit. De ai lăsat spre mine o

Toamnă dragă, cum te știu, Mereu de poeți cântată, Nu cred ca este târziu, Să te mai cânt și eu odată? Ești frumoasă ca-n poveste, N-am cuvinte ca să spun, Despre tot ceea ce este, Cum a

ALBÃ MIREASÃ Tu mă cauți, Albă Mireasă, Să mă îmbrățișezi frigidă, Nu am frică de-a ta coasă, Cu nemurirea ta rigidă. De tine chiar nu-mi pasă, Nici de negura ta rece, Până îmi vei fi

Privește zborul liber nestingherit Al păsărilor ce zarea o străbat, Ele se îndreaptă spre infinit Și îl parcurg în lung și-n lat. Dorința-mi e să pot zbura Să spintec cerul cu line aripi, Mă

Mihai LEONTE și nostalgiile tinereții - S-a spus în repetate rânduri că poezia nu se învață după un manual, ci poetul se naște. Poetul creează opere determinate de propria existență (fiziologică

Sintetizând gândirile celebre, Din toate timpurile ce-au trecut, Cu tradiții în descrieri celebre, Când totul era la început. Te mișcă teama pentru zei, A cântărețului elen HOMER, La

IUBITE CITITORULE, Cel care scrie încearcă să-și deschidă sufletul pentru a spune lumii ce gândește, ce a învățat, ce știe cât de cât. De fapt, încearcă să împărtășească din experiența sa. Scrisul

TÃLMÃCIREA UNUI VIS De la o vreme seara când mă culc nu prea am griji. Știu bolile de care sufăr. Pat unde să dorm am. Căldură în soba de teracotă am. Astfel că adorm liniștit. Totuși mai zilele

Câte vise împreună am țesut, Călătorind cu visul pe Pământ? Câte clipe sublime au trecut La ora asta unde sunt? Câte mărunțișuri am discutat? Te credeam pur și simplu pe cuvânt, Dar multe,

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ De mă vei întreba, ce aș vrea să-ți scriu Nu ți-aș putea răspunde chiar ușor, Însă la început îți spun: încă nu știu Dar mi-a rămas în inimă un