Poezie
Pe nisip
1 min lectură·
Mediu
Stau culcat pe nisip
În bătaia vântului,
Atacat de valuri răzlețe
Și de vinul prost din sticlă.
Acasă nu mă mai așteaptă nimeni,
Nici măcar acel mort viu
Ce-avea însă calitatea
De a mă strânge în brațe.
Acasă nu mă mai așteaptă nimeni,
Nimic din ceea ce-mi doresc.
Poate doar o veste neagră,
Poate doar un gol nespus.
Mere vidate de viermi invizibili,
Povești prăfuite și uzate,
Imagini odată scumpe, acum fără valoare,
Zumzet inexistent strivindu-mi capul...
Stau culcat pe nisip,
În calea zburătoarelor
Care ciugulesc din carne vie
Și suflet mort.
Ce-mi pasă mie?
001610
0