Poezii

Lumina aleasa se vrea adorata Continuu se lasa cu drag asteptata, Ma vrea la picioare sa-i cad si sa-i spun Ca dorul cel mare doar el i-l supun. In lumea din care

Sub usa ce duce spre nestire Se imbulzesc momente lungi si grele Imi spun ca e nebun trecutul Dar oare as putea eu fara ele? Ei bine, imi e dat sa aflu Nu doar ce vreau, nimic

Gandind la necunoscut prin perdeaua de amintiri si legate cu firul iubirii, ma-ntreb Oare stiu? Oare stiu sa adun momente In vitrina saracacioasa cu sticla mata? Sa fiu eu strain de-a

Mereu esti langa mine-atat Imi trebuie sa stiu si-mi este bine. Acum de stiu ca te-am pierdut Ma regasesc in al meu gand. Pe strazi inchise de oameni grabiti Sa afle cum ziua de maine

Ma pierd in rabdare, in clipe de vis Oceanul de ganduri adanc ma scufunda Iar tarmul e departe, de-orgoliu-mi atins. As bea tot intregul ce-acum ma-nconjoara, Dar spune-mi, atunci , ce-ar

Incerc sa imi indrept fiinta Spre orizonturi inca virgine Sa-mi spuna ca mi-e blestemat visul Cu ganduri, mai mereu, obscene. Adeseori aud un glas in soapta ce ma-mpresoara nemilos

Cu gandul stramutat in carte, Ma uit la vremea care ma desparte De primii pasi in viata si de toate Momentele ce m-au facut un calator... Prin veacul insemnat de singuratate.