O zeamă de... cuvinte (46)

* Cuvântul scris rămâne, iar vorba se duce cu vântul. * Coperta cărții se aseamănă cu zidurile protectoare ale cetății. Una-i tare, alta-i slabă. * Harul vine trudind în sudoarea frunții. * Scriitorii – dascălii societății. * Geniul diferă de un simplu muritor. Opera lui continuă să lucreze și după moarte. * Îți trebuie o clipă să te îndrăgostești și o viață să nu fii liber (să fii rob al dragostei). * Nou născutul – o filă albă. Ce vor scrie pe ea părinții, profesorii, viața, Eul - aceea va fi. * În educație ca și în bucate trebuie să pui în doze anumite și zăhărelul, și piperul. * Când se întâlnesc doi țapi, se împung. Vor să vadă cine-i mai puternic. * Belșugul duce la stagnare, iar nevoia la progres. * Anotimpurile – păsări călătoare. * Egoismul leac nu are – e un viciu din născare. * Fiecare om (generație) e o cărămidă clădită în edificiul omenirii. * Corpul poți să-l vinzi pe bani, dar sănătatea nici pe munți de aur n-o cumperi. * Oamenii – rob(oț)ii Timpului. * Omul fără Dumnezeu este pustiu la suflet. * Omul trăiește cât poate da din coate. * Omul nu poate evita moartea, dar poate să-i îndepărteze hotarele. * Viteza e soră cu Moartea. * Dacă n-ai susținere, degeaba te zvârcolești. * Totul trebuie făcut la timpul său, deoarece ce poți face în tinerețe nu poți face la bătrânețe și invers. * Incendiul se stinge cu apă, iar războiul – cu sânge. * Dacă esența vieții este lupta, atunci nu aștepta liniște și pace de la ea. * Speranța – talismanul vieții.