O zeamă de... cuvinte (27)

* Când mărul îți cade în cap, mai întâi apare cucuiul, apoi ideea. * Pământul se mai scutură din când în când de povara oamenilor - în timpul cutremurului. * Vaca-i proastă, dar dă lapte. * Unii scriitori au scris ceea ce le-a dictat secolul în care au trăit, iar alții – au dictat secolelor! * Legile – frâu pe capul omului. * Criticul pe spinarea scriitorului trăiește * Stâlpul – punctul de sprijin al bețivului. * Secolul vitezei jertfe cere. * Și regele plânge de scârbă, când regina îl înșeală. * Orașul bani mănâncă. * Banul ca aerul. Fără el te sufoci. * Bani gheață – la cărțulie. Dacă-i iei - se dezgheață. Îi cheltuiești repede. * După cum ospătarii din aceleași produse fac mâncăruri diferite, așa și scriitorii – din aceleași cuvinte creează diverse opere. Unele comestibile, altele – ba. * Melodiile – pastile pentru suflet. * Poezia-i muzică ușoară, iar proza – clasică. * Omenirea (in)conștient în hău se duce. * Omul și animalul trăiesc după legile Naturii. Însă omul mai poate juca și teatru. Cu mască. * Dispoziția omului și de timp depinde. * Și oamenii fac valuri. Când se ceartă. * Timpul mișcă roata Istoriei. * Omul sub melodia Timpului dansează. * Omul în fața Timpului cedează. * Mersul Timpului nu depinde de măiestria ceasornicarului. * Omul ca Soarele răsare și se stinge. Cu o mică excepție: a doua zi nu-l mai vezi pe mapamond.